Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Indecorous Thinking: Figures of Speech in Early Modern Poetics
Gândirea indecoroasă este un studiu al artificiului la modul cel mai vizibil: susține că scriitorii moderni timpurii au apelat la figuri de stil precum comparația, antiteza și perifraza ca instrumente ale unui tip special de gândire, unic pentru domeniul emergent al poeziei vernaculare. Idealul clasic al decorului descria absența artei vizibile ca o precondiție pentru retorică, civism și frumusețe: a vorbi bine însemna să vorbești ca și cum ai fi vorbit pe nerăsuflate.
Împotriva acestui ideal, Rosenfeld susține că una dintre cele mai bogate contribuții ale literaturii moderne timpurii la poetică este ideea că arta indecoroasă - artificii care sună cu clopotele și fluierele ornamentației - celebrează meșteșugul poeziei, chiar dacă extinde gama de activități ale poeziei. Rosenfeld detaliază o moștenire pierdută a umanismului care contribuie la dezbaterile contemporane privind angajamentul singular, dar profund ambivalent al studiilor literare față de formă. Forma, susține ea, trebuie reexaminată prin moștenirea figurii.
Citind poezii de Philip Sidney, Edmund Spenser și Mary Wroth, alături de dezbaterile pedagogice din acea perioadă și de apariția empirismului, cu angajamentul său față de stilul simplu, Rosenfeld oferă o descriere solidă a triumfurilor și jenelor care au însoțit afișarea ostentativă a artificiului. Bazându-se pe artele retoricii, dialecticii și poeticii, Indecorous Thinking oferă o apărare a valorii epistemologice a formei: nu ca un semn al esteticului, ci ca sursă a unui anumit tip de cunoaștere pe care am putea-o numi poetică.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)