Industria indignării: Media de opinie politică și noua incivilitate

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează creșterea „indignării” în mass-media, impactul său psihologic și implicațiile sale pentru discursul politic. Scrisă de politologul Jeffrey Berry și sociologul Sarah Sobieraj, lucrarea analizează natura opiniei politice moderne din mass-media și relația acesteia cu implicarea publicului, profitabilitatea și partizanatul. Deși a fost lăudată pentru cercetarea și analiza sa aprofundată, unele recenzii au criticat stilul academic sec și părtinirea percepută față de instituțiile media conservatoare.

⬤ Analiză cuprinzătoare cu cercetări și note ample.
⬤ Definește și distinge clar „indignarea” de simpla incivilitate.
⬤ Examinează motivațiile economice și structurale din spatele creșterii mass-mediei indignării.
⬤ Menține o poziție nepartizană, în ciuda faptului că se concentrează asupra canalelor conservatoare.
⬤ Oferă o perspectivă revelatoare asupra impactului psihologic și societal al indignării mediatice.

⬤ Stilul de scriere poate fi rigid și prea academic, ceea ce îl face mai puțin accesibil.
⬤ Unii cititori percep o prejudecată față de mass-media conservatoare, susținând că autorii nu abordează în mod adecvat indignarea de stânga.
⬤ Lipsa de noi perspective conceptuale și repetitivitatea prezentării datelor.
⬤ Unele critici menționează că nu oferă soluții concrete la problemele identificate.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Outrage Industry: Political Opinion Media and the New Incivility

Conținutul cărții:

La începutul anului 2012, prezentatorul de radio conservator Rush Limbaugh a afirmat că Sandra Fluke, o studentă la drept de la Universitatea Georgetown care a pledat pentru asigurarea contraceptivelor, dorește să fie plătită pentru a face sex. În următoarele câteva zile, Limbaugh a atacat-o personal pe Fluke, adesea în termeni grosolani, în timp ce o reacție puternică a crescut, condusă de organizații precum National Organization for Women. Dar ceea ce a fost poate cel mai notabil în legătură cu acest incident a fost faptul că nu a fost neobișnuit. De la atacurile veninoase ale lui Limbaugh la adresa lui Fluke până la sugestia gazdei de radio liberale Mike Malloy ca Bill O'Reilly să bea o cuvă cu otravă... și să se sufoce până la moarte, discursul exagerat din media de opinie politică de astăzi este omniprezent.

Oricine observă numărul din ce în ce mai mare de emisiuni incendiare de opinie politică la televiziune și radio ar putea concluziona că vitriolul politic de pe undele radio este alimentat de sistemul politic american din ce în ce mai partizan. Dar în The Outrage Industry Jeffrey M. Berry și Sarah Sobieraj arată cum proliferarea scandalului - stilul provocator și hiperbolic al comentariilor prezentate de prezentatori precum Ed Schultz, Bill O'Reilly și Sean Hannity - spune mai mult despre schimbările de reglementare, tehnologice și culturale, decât despre înclinațiile noastre politice.

Berry și Sobieraj abordează mecanismele retoricii indignării, explorând diferitele sale forme, cum ar fi batjocura, afișarea emoțională, promovarea fricii, lingușirea publicului și teoriile conspirației. Aceștia investighează apoi impactul retoricii indignării - care stigmatizează cooperarea și califică colaborarea și compromisul drept slabe - asupra unui peisaj politic contemporan care se caracterizează prin votul frecvent al partidului unic în Congres. Tacticile de indignare au facilitat, de asemenea, creșterea Tea Party, o mișcare care se adresează conservatorilor albi mai în vârstă și care a îndepărtat Partidul Republican de moderații semnificativi din punct de vedere demografic pe care ar trebui să îi curteze. În cele din urmă, The Outrage Industry examinează modul în care aceste emisiuni ne acutizează propria viață politică, exacerbând anxietățile cu privire la discuțiile și colaborarea politică în propriile noastre comunități. Pornind de la o bogată bază de dovezi, această carte ne obligă pe toți să luăm în considerare consecințele negative care decurg din media noastră politică din ce în ce mai hiperpartinică.