Inegalitate și evoluție: Determinanții biologici ai capitalismului, socialismului și inegalității veniturilor

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Inequality and Evolution: The Biological Determinants of Capitalism, Socialism and Income Inequality

Conținutul cărții:

În 1976, existau 38 de țări, cuprinzând aproape 50% din populația lumii, care se autoidentificau ca state socialiste, dar în 1991, a rămas doar una. În 1976, PIB-ul anual pe cap de locuitor al celor 38 de țări socialiste (în dolari ajustați la inflație) era în medie de aproximativ 5 mii de dolari.

Până în 1990, acesta crescuse la aproximativ 8 mii de dolari. În aceeași perioadă, PIB-ul pe cap de locuitor, în cifre comparabile, pentru Statele Unite a crescut de la 24 de mii de dolari la 36 de mii de dolari. Țările socialiste nu și-au crescut niciodată venitul pe cap de locuitor la mai mult de 22% din cel al Statelor Unite.

Chiar și China, care are astăzi o economie aproape la fel de mare ca cea a Statelor Unite, nu și-a văzut niciodată PIB-ul pe cap de locuitor crescând peste 2 mii de dolari pe an în timpul perioadei de 28 de ani ca stat socialist sub Mao Zedong.

Dar, după moartea lui Mao, China și-a convertit economia la modelul capitalist cu un succes spectaculos, scoțând un miliard de oameni din sărăcie și provocând Statele Unite pentru supremația economică mondială - un rezultat care ar fi fost de neconceput în cadrul socialismului. De ce capitalismul s-a dovedit a fi un succes atât de extraordinar, iar socialismul un eșec atât de lamentabil? Charles Ladner susține că succesul sau eșecul sistemelor economice poate fi urmărit până la gradul în care aceste sisteme sunt congruente cu forța primordială a selecției naturale evolutive.

Aceasta este cea mai fundamentală nevoie a fiecărei ființe vii de a supraviețui și de a se reproduce. El încapsulează aceste forțe în termenul: egoism. Capitalismul, consideră el, se bazează pe acest egoism sau interes personal și, prin urmare, este pe deplin congruent cu nevoile biologice care oferă motivația aspirațională care face ca capitalismul să aibă succes în orice moment și în orice loc.

Socialismul, pe de altă parte, necesită și nu poate funcționa fără un regim autoritar care să suprime expresiile de interes personal. Funcționarea sa la nivelul statului servește la frustrarea nevoilor biologice și, prin urmare, va produce întotdeauna sărăcie și eșec. Istoria, spune el, demonstrează categoric acest lucru.

Cu toate acestea, capitalismul are un defect fatal, și anume incapacitatea sa de a limita exprimarea egoismului, ceea ce duce în cele din urmă la astfel de extreme de inegalitate a bogăției și a veniturilor încât sistemul se poate autodistruge. În ultimele capitole, Ladner oferă posibile remedii pentru Statele Unite, care, în opinia sa, se află deja în primele etape ale unei astfel de autodistrugeri.