Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea acoperă invazia americană a atolurilor cheie din Pacific în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, detaliind doctrinele strategice și provocările cu care s-au confruntat trupele americane împotriva apărătorilor japonezi. Cartea include resurse vizuale valoroase, cum ar fi fotografii și hărți, ceea ce o face o resursă bună pentru studenții conflictului.
Avantaje:Relatare istorică detaliată, integrarea diferitelor strategii militare, selecție excelentă de fotografii de epocă și hărți moderne, recomandată pentru studenții conflictului.
Dezavantaje:Niciun contra semnificativ menționat în recenzie.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Japanese Infantryman Vs US Marine Rifleman: Tarawa, Roi-Namur, and Eniwetok, 1943-44
Conținutul cărții:
Cu ilustrații sugestive și fotografii atent selecționate, această carte evaluează situația pușcașilor marini americani și a trupelor japoneze care și-au disputat insulele Tarawa, Roi-Namur și Eniwetok în perioada 1943-1944.
Pe 20 noiembrie 1943, vehiculele amfibii care transportau pușcași marini din Divizia a 2-a de pușcași marini au ajuns pe țărmurile insulei Betio din atolul Tarawa, apărată de o garnizoană japoneză hotărâtă să lupte până la ultimul om. A început astfel testarea prin luptă a peste două decenii de studii, analize și planificări americane pentru capturarea și apărarea bazelor navale din Micronezia. Atacul de la Tarawa a fost urmat în februarie 1944 de capturarea rapidă a atolurilor Kwajalein și Eniwetok din Insulele Marshall.
În aceste bătălii, pușcașii marini americani au luptat cu un amestec de unități terestre ale Marinei Imperiale Japoneze și ale Armatei Imperiale Japoneze. Toți apărătorii, cu excepția câtorva, fie că erau trupe de luptă terestre organizate sau infanterie improvizată din aviatori și trupe de serviciu, erau hotărâți să moară pentru împărat și să ucidă cât mai mulți inamici. În acest studiu, Gregg Adams arată modul în care US Marine Corps și US Navy s-au bazat pe aceste acțiuni cruciale pentru a-și îmbunătăți tacticile, organizarea și echipamentul pentru următoarea rundă de operațiuni amfibii. El explică, de asemenea, modul în care adversarii lor japonezi - realizând că garnizoanele izolate de pe insule erau sortite distrugerii sau izolării dacă Marina Imperială Japoneză nu putea învinge Marina SUA pe mare - au trecut de la încercarea de a respinge o invazie la cea de a provoca un număr maxim de pierderi americane prin lupte defensive prelungite.
