Înfășurată în giulgiu: Cronica unei pasiuni

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Wrapped Up In The Shroud” de Joseph Marino oferă o narațiune personală convingătoare împletită cu investigații riguroase asupra Giulgiului din Torino, contestând rezultatele discreditate ale datării cu carbon. Autorul împărtășește călătoria sa personală, inclusiv relația profundă cu soția sa decedată, Sue Benford, și eforturile lor de colaborare în cercetarea Giulgiului. Recenzile evidențiază atât profunzimea emoțională a memoriilor, cât și aspectele științifice ale analizei Giulgiului.

⬤ Poveste personală captivantă
⬤ perspective istorice și științifice bine documentate
⬤ profunzime emoțională
⬤ inspirație din călătoria lui Marino și din relația cu soția sa
⬤ pasiunea autorului pentru subiect
⬤ descriere detaliată a realizărilor cercetării
⬤ se adresează atât scepticilor, cât și credincioșilor.

⬤ Unii pot găsi limbajul uneori prea tehnic, în special în anexe
⬤ anumite segmente pot părea sceptice pentru unii cititori, ducând la îndoieli potențiale cu privire la concluziile trase
⬤ posibil copleșitoare cantitate de detalii pentru cititorii ocazionali.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Wrapped Up In The Shroud: Chronicle of a Passion

Conținutul cărții:

Joseph G. Marino, în Wrapped Up in the Shroud: Chronicle of a Passion (revizuită și actualizată față de versiunea originală din 2011), își povestește viața din tinerețe axată oarecum fără țintă pe sport, urmată de un interes crescând pentru religie și, în cele din urmă, pentru Giulgiul din Torino. Din aceasta a apărut un sens al scopului care l-a atras către o profesie de călugăr catolic. Datorită interesului său absorbit de Giulgiu, a cunoscut o tânără frumoasă, la fel de fascinată de enigmatica pânză și a luat decizia dificilă de a părăsi viața religioasă pentru a fi cu ea.

Lucrând împreună, dl Marino și soția sa, M. Sue Benford, au fost coautori ai mai multor articole care postulau o retușare medievală drept cauza probabilă a datei medievale neașteptate și aberante a testului cu radiocarbon din 1988. Ipoteza lor a fost confirmată de un chimist de la Los Alamos, regretatul Raymond N. Rogers, care și-a publicat concluziile într-o revistă academică evaluată de colegi.

Memoriile iau o întorsătură emoționantă atunci când Benford este diagnosticat cu un cancer în creștere rapidă.

Oferind un bonus valoros pentru adepții serioși ai Giulgiului, Marino pune la dispoziție, pentru prima dată, multe materiale semnificative nepublicate anterior, inclusiv corespondența privată a mai multor oameni de știință cheie din domeniul Giulgiului, inclusiv Rogers și infamul sceptic, regretatul Walter McCrone.