Înfrângerea puterii negrilor: Drepturile civile și Convenția politică națională a negrilor din 1972

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 31 voturi.

Titlul original:

The Defeat of Black Power: Civil Rights and the National Black Political Convention of 1972

Conținutul cărții:

În 1972, timp de trei zile, în Gary, Indiana, opt mii de activiști americani pentru drepturile civile și lideri ai Black Power s-au reunit la Convenția politică națională a negrilor, în speranța de a pune capăt unei dispute de ani de zile care a împărțit America de culoare în două tabere distincte: integraționiștii și separatiștii. Deși o anumită formă a acestei rupturi a existat în cadrul politicii negrilor cu mult înainte de asasinarea, în 1968, a Dr. Martin Luther King Jr. moartea acestuia - și vidul de putere pe care l-a creat - a accentuat tensiunile dintre cele două grupuri, iar liderii convenției au încercat să fuzioneze aceste ideologii concurente într-un apel la acțiune național și unitar. Ceea ce a urmat, însă, a paralizat efectiv mișcarea Black Power și a modificat fundamental strategia politică a susținătorilor drepturilor civile. O istorie intensă și revelatoare, The Defeat of Black Power a lui Leonard N. Moore oferă prima evaluare aprofundată a acestui moment critic din istoria americană.

În timpul întâlnirii scurte, dar extrem de încărcate din martie 1972, participanții s-au confruntat cu întrebări centrale legate de implicarea persoanelor de culoare în sistemul politic stabilit: respingerea sau acceptarea integrării și asimilării; determinarea importanței sau a inutilității de a lucra în cadrul sistemului mai larg al albilor; și evaluarea beneficiilor percepute ale candidaturii pentru funcții publice. Aceste aspecte au evidențiat diferențele esențiale dintre integraționiști și separatiști, însă ambele părți au înțeles necesitatea de a se mobiliza în cadrul unei platforme unificate de autodeterminare a negrilor. La sfârșitul convenției, hotărâți să ajungă la un consens, oficialii au elaborat "Agenda politică națională a negrilor", care aborda prioritățile electoratului negru. Deși participanții și delegații au fost de acord cu aproape fiecare prevedere, integraționiștii și-au menținut respingerea anumitor puncte, și anume solicitarea unei convenții constituționale americane și cererile separatiștilor pentru despăgubiri. Ca urmare, activiștii și legislatorii de culoare și-au retras sprijinul la mai puțin de zece săptămâni după convenție, spulberând promisiunea adunării din 1972 și subminând prerogativele naționaliștilor de culoare.

În The Defeat of Black Power, Moore arată cum convenția a marcat un punct de cotitură pentru mișcarea Black Power, ai cărei lideri nu dețineau funcții elective și cărora li se interzicea accesul la pârghiile puterii sociale și politice. Ulterior, influența lor în cadrul comunităților de culoare a scăzut rapid, lăsând activiștii pentru drepturile civile și oficialii aleși să dețină mantaua conducerii politice a negrilor în 1972 și după aceea.