Îngeri răzbunători - lunetiști sovietice pe frontul de est (1941-45)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă mărturii personale convingătoare ale tinerelor rusoaice care au luptat ca lunetiști în cel de-al Doilea Război Mondial, punând în lumină un aspect rar discutat al istoriei. Cartea evidențiază experiențele lor în timpul și după război, provocările cu care s-au confruntat și abordează concepțiile greșite cu privire la rolul lor. Cu toate acestea, structura narativă și unele aspecte ale rigorii istorice au primit critici, ceea ce a condus la recenzii mixte despre execuția generală a cărții.

⬤ Povești personale captivante ale femeilor lunetist din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
⬤ Oferă o perspectivă nouă asupra rolului femeilor în armată.
⬤ Nivel ridicat de interes și perspective noi asupra unui subiect mai puțin cunoscut.
⬤ Flux narativ bun care pare personal, asemănător unui roman.
⬤ Autorul include relatări valoroase de primă mână ale supraviețuitorilor.

⬤ Structura poate fi confuză din cauza salturilor frecvente între diferite persoane.
⬤ Lipsă de profunzime în discutarea experiențelor specifice lunetiștilor, concentrându-se mai mult pe anecdote personale.
⬤ Criticat pentru lipsa de rigoare academică și pentru faptul că se bazează pe surse învechite.
⬤ Unii cititori au considerat că includerea unor povești fără legătură între ele distrage atenția.
⬤ Problemele de traducere pot afecta lizibilitatea.

(pe baza a 36 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Avenging Angels - Soviet women snipers on the Eastern front (1941-45)

Conținutul cărții:

Începând din 1942, când Frontul de Est a provocat moartea mai multor milioane de soldați sovietici, Armata Roșie a lui Stalin a început să recruteze zeci de mii de femei, majoritatea în vârstă de adolescență sau de 20 de ani, pentru a se apăra împotriva invaziei naziste. Unele s-au oferit voluntare, dar majoritatea nu au avut de ales, în special dacă să devină lunetist sau să îndeplinească un alt rol de luptă.

După câteva luni de antrenament brutal, lunetiștii de sex feminin au primit puști de mare putere și au fost trimiși pe front. Aproape fără excepție, prima lor crimă a fost un mare șoc și le-a schimbat pentru totdeauna. Dar, pe măsură ce numărul crimelor creștea, mulți lunetiști au devenit dependenți de noua lor profesie, unii până la punctul de a deveni deprimați dacă o „vânătoare” se dovedea fără rezultat.

Relatările veteranilor din corpul femeilor lunetist includ descrieri vii ale legăturilor strânse pe care le-au format cu colegii lor soldați, dar și ale numeroaselor greutăți și privațiuni cu care s-au confruntat: zile și zile în tranșee, fără suficientă hrană, apă sau odihnă, viețile lor fiind permanent în pericol din cauza inamicului și a frigului; îngroparea prietenilor lor, majoritatea dintre ei nefiind încă ieșiți din adolescență; sau hărțuirea sexuală frecventă din partea ofițerilor bărbați.

Deși multe dintre aceste tinere au fost ucise, adesea în prima lor zi de luptă, majoritatea s-au întors de pe front, doar pentru a se confrunta cu constelația obișnuită de încercări cu care fiecare veteran de război este familiarizat. Unele și-au continuat studiile, dar majoritatea au fost forțate să muncească, chiar dacă și-au întemeiat familii sau s-au străduit să se adapteze la viața de părinți singuri. Aproape toți aveau încă 20 de ani și, în ciuda cicatricilor fizice și psihice lăsate de război, nu au avut timp să se plângă pe măsură ce Uniunea Sovietică se reconstruia după război.

Bazându-se pe interviuri originale, jurnale și materiale de arhivă inedite, istoricul Lyuba Vinogradova a realizat o cuvertură inegalabilă de relatări la persoana întâi despre viața acestor femei. Acest document fascinant aduce la viață realitățile și greutățile cu care s-a confruntat corpul femeilor lunetist al Armatei Roșii, punând în lumină un aspect puțin cunoscut al luptelor Uniunii Sovietice împotriva mașinii de război a lui Hitler.