Inocența lui Ponțiu Pilat - Cum procesul roman al lui Iisus a modelat istoria

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare proaspătă și captivantă a unor teme semnificative din filozofia occidentală (și din unele filozofii orientale), concentrându-se în special asupra impactului întâlnirii lui Pilat cu Iisus asupra civilizației. Cartea îmbină teologia, istoria și filosofia într-un stil conversațional care captează atenția cititorului și provoacă gândirea.

Cartea este bine documentată, scrisă captivant și oferă noi perspective asupra unor povești cunoscute. Ea prezintă subiecte complexe într-un mod ușor de citit și care provoacă la reflecție, fiind potrivită atât pentru cititorii ocazionali, cât și pentru cei care caută o înțelegere mai profundă. Vocea distinctă și umorul autorului sporesc experiența lecturii.

Unii cititori ar putea considera că domeniul de aplicare al cărții este prea larg sau că accentul pus pe întâlnirea lui Pilat cu Iisus nu îi interesează. În plus, deși cartea își propune să fie accesibilă, subiectul încărcat se poate dovedi dificil pentru unii.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Innocence of Pontius Pilate - How the Roman Trial of Jesus Shaped History

Conținutul cărții:

"Nu am avut nimic de-a face cu uciderea evreilor. Nu am ucis niciodată un evreu sau un non-evreu, pur și simplu nu am făcut-o."1 Acestea sunt cuvintele lui Adolf Eichmann, un criminal de război nazist capturat de statul Israel în 1961.

La procesul său foarte mediatizat, acesta a fost judecat pentru trei infracțiuni: apartenență la organizații criminale, crime împotriva umanității și crime împotriva poporului evreu. 2 Încercarea sa centrală de apărare a fost exact ceea ce spunea citatul: nu a ucis niciodată pe nimeni și nici nu a fost direct responsabil de moartea cuiva, evreu sau nu. Acesta este un aspect cu care filosofii și istoricii deopotrivă s-au confruntat.

În timp ce mulți dintre cei responsabili pentru Holocaust au fost indivizi profund rasiști, sadici și antisemiți, mulți nu au fost, și au fost în schimb rotițe într-o mașinărie violentă de rasism și crimă. Lucrarea lui Hannah Arendt "Eichmann la Ierusalim" a popularizat această discuție despre difuzarea responsabilității și a vinovăției în Holocaust.

La acea vreme, având în vedere poziția adoptată de apărarea sa la proces, este evident de ce Arendt l-a văzut pe Eichmann în felul în care a făcut-o. Filozofa Susan Neiman a scris, descriind perspectiva lui Arendt: "Relatarea lui Arendt a fost crucială în dezvăluirea a ceea ce face Auschwitz emblematic pentru răul contemporan. A arătat că, în prezent, chiar și crime atât de imense încât pământul însuși strigă după răzbunare sunt comise de oameni cu motive care nu sunt mai rele decât banale."3 Eichmann nu a fost banal în răul său și nici nu este cineva care își poate ascunde vina în spatele aparenței unei responsabilități difuze.

Cu toate acestea, problemele ridicate de procesul său și de percepția acestuia merită să fie luate în considerare. Cum ar trebui să fie privite difuzarea responsabilității și participarea non-violentă și neintenționată la Holocaust? Cum ar trebui să fie percepute aceste persoane în termeni de vinovăție și vinovăție?