Înșelăciunea strategică și operațională în cel de-al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o analiză cuprinzătoare a operațiunilor de înșelăciune din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, detaliind evoluția și eficiența acestor strategii atât de către Aliați, cât și de către puterile Axei. Cartea include contribuții ale unor istorici și cercetători de frunte, fiind o resursă valoroasă pentru cei interesați de înșelăciunea militară și de istoria serviciilor de informații.

⬤ Bine documentată, cu judecăți istorice solide
⬤ include contribuții ale unor cercetători de marcă
⬤ oferă o analiză aprofundată a strategiilor de înșelăciune
⬤ lectură esențială pentru cercetători și pasionați de istoria militară.

Unii ar putea găsi tonul academic și profunzimea analizei provocatoare; concentrarea pe subiecte specializate ar putea să nu placă cititorilor ocazionali.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Strategic and Operational Deception in the Second World War

Conținutul cărții:

Publicat pentru prima dată în 1987. Noile informații obținute în urma declasificării interceptărilor Ultra și a altor documente din cel de-al Doilea Război Mondial, precum și în urma cercetărilor științifice recente, au creditat operațiunile de înșelăciune ale aliaților cu o contribuție și mai importantă la câștigarea războiului decât se presupunea anterior.

Totuși, înșelăciunea este doar un factor în obținerea victoriei; ea nu poate garanta succesul. Ea trebuie să fie pe deplin înțeleasă și exploatată de cele mai înalte niveluri de comandă. Cele mai multe istorii ale operațiunilor de înșelăciune din timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au axat pe cele care au avut succes.

Cazurile în care operațiunile de înșelăciune nu și-au atins obiectivele sunt discutate de John Campbell, care descrie o încercare timpurie de a-i convinge pe germani că Aliații intenționează să invadeze Pas de Calais în vara anului 1943, și de Katherine Herbig, care oferă prima descriere detaliată a operațiunilor americane de înșelăciune din Pacific.

Klaus-Jurgen Moiier pune la îndoială eficiența reală a operațiunilor de înșelăciune împotriva germanilor. El susține că multe dintre succesele atribuite folosirii înșelăciunii de către Aliați au fost obținute, de fapt, prin considerente independente din partea Germaniei.

Profesorul Moiier construiește un caz deosebit de puternic în contestarea succesului Operațiunii Fortitude North, în care Aliații au încercat să devieze trupele germane în Norvegia înainte de a invada Normandia. Deși se știu foarte puține despre operațiunile sovietice de înșelăciune de pe Frontul de Est, trebuie amintit că acestea au fost desfășurate la o scară mult mai mare decât cele ale britanicilor în Europa sau ale americanilor în Pacific. Relatarea colonelului David Glantz despre înșelăciunea și activitățile secrete sovietice oferă o versiune a istoriografiei războiului dintre URSS și Germania care poate explica unele dintre eșecurile monumentale germane.

Tom Cubbage nu numai că contribuie cu o sinteză a surselor primare și secundare disponibile privind operațiunile de înșelăciune care au precedat Overlord, dar analizează și așa-numitul Raport Hesketh - Fortitude: A History of Strategic Decep-tion in North Western Europe April 1943 to May 1945, raportul oficial al colonelului Roger Hesketh privind operațiunile de înșelăciune ale Aliaților împotriva germanilor în nord-vestul Europei, care a fost declasificat în 1976, dar rămâne nepublicat. Acesta indică faptul că suspiciunile profesorului Muller conform cărora Aliații au supraestimat impactul Forti-tude sunt nefondate. Editate și însoțite de o introducere cuprinzătoare de Michael Handel, aceste studii importante și originale plasează întregul efort de înșelăciune din timpul celui de-al Doilea Război Mondial într-o perspectivă mai echilibrată și mai exactă.