Inside Jokes: Utilizarea umorului pentru ingineria inversă a minții

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o analiză academică serioasă a umorului, explorând aspectele sale cognitive, neurologice și evolutive printr-o examinare riguroasă a glumelor și a semnificației lor în înțelegerea minții. Deși este plină de idei pătrunzătoare, stilul de scriere este adesea greoi, tehnic și poate să nu implice în mod eficient toți cititorii.

⬤ Oferă o explicație evoluționistă convingătoare a umorului.
⬤ Conține multe glume pentru a ilustra punctele, ceea ce o face uneori amuzantă.
⬤ Oferă cercetări riguroase și perspective în științele cognitive.
⬤ Încurajează o gândire profundă cu privire la mecanismele umorului.
⬤ Contribuție importantă la înțelegerea cogniției umane și a contextului evolutiv al umorului.

⬤ Stilul de scriere este complex și poate fi inaccesibil pentru cititorii generali.
⬤ Unii îl consideră plictisitor și repetitiv, considerând că ar fi putut fi mai simplificat.
⬤ Nu este potrivită pentru cei care caută o lectură ușoară sau râsete simple.
⬤ Jargonul academic intens poate descuraja cititorii ocazionali.
⬤ Unii cititori au considerat că această carte nu a reușit să ofere aplicații practice sau concluzii clare.

(pe baza a 35 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Inside Jokes: Using Humor to Reverse-Engineer the Mind

Conținutul cărții:

O prezentare evoluționistă și cognitivă a științei din spatele motivului pentru care ne prăpădim de râs - "una dintre cele mai complexe și sofisticate teorii ale umorului prezentate vreodată" ("Psihologia evoluționistă").

Unele lucruri sunt amuzante - glumele, jocurile de cuvinte, sitcomurile, Charlie Chaplin, The Far Side, Malvolio cu jartierele sale galbene încrucișate - dar de ce? De ce există umorul în primul rând? De ce ne petrecem atât de mult timp împărtășind anecdote amuzante, făcând glume, uitându-ne la The Simpsons?

În Inside Jokes, Matthew Hurley, Daniel Dennett și Reginald Adams oferă o perspectivă evolutivă și cognitivă. Ei propun că umorul a evoluat dintr-o problemă de calcul care a apărut atunci când strămoșii noștri de demult au fost dotați cu o gândire deschisă. Mama Natură - aka selecția naturală - nu poate pur și simplu să ordone creierului să găsească și să repare toate greșelile și cvasi-eșecurile noastre presate de timp. Ea trebuie să mituiască creierul cu plăcere. Așa că noi le găsim amuzante. Această sursă conexă de plăcere a fost gâdilată neîncetat de umoriști de-a lungul secolelor, iar noi am devenit dependenți de dulciurile endogene ale minții care sunt umorul.