Instrumente ale dorinței: chitara electrică și modelarea experienței muzicale (Instruments of Desire: The Electric Guitar and the Shaping of Musical Experience)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare aprofundată a istoriei și semnificației sociale a chitarei electrice, dar reacțiile la ea sunt mixte. Unii cititori îi apreciază analiza atentă și profunzimea academică, în timp ce alții o critică pentru lipsa detaliilor tehnice legate de chitară și pentru că este prea academică.

⬤ Explorare detaliată a istoriei muzicii și a impactului său social
⬤ bine documentată și captivantă din punct de vedere intelectual
⬤ combină istoria culturală cu înțelegerea muzicală
⬤ scriere accesibilă și amuzantă.

⬤ Nu se concentrează suficient asupra chitarei electrice în sine
⬤ unii cititori o consideră prea academică, reducționistă sau moralizatoare
⬤ mai mulți își exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa de informații specifice legate de chitară.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Instruments of Desire: The Electric Guitar and the Shaping of Musical Experience

Conținutul cărții:

În jurul anului 1930, un grup de designeri de chitare din sudul Californiei au echipat instrumentele cu un dispozitiv electromagnetic numit pickup - și au schimbat pentru totdeauna fața muzicii populare. Preluată de muzicieni la fel de diferiți ca Les Paul, Muddy Waters, Jimi Hendrix și MC5, chitara electrică va deveni nu doar un canal al noilor sunete electrizante, ci și un simbol al energiei, inovației și dorinței în muzica vremii. Instruments of Desire este prima prezentare completă a semnificației istorice și culturale a chitarei electrice, o explorare amplă a modului și motivelor pentru care instrumentul a avut un impact muzical și cultural atât de mare.

Instruments of Desire acoperă întreaga istorie a chitarei electrice, concentrându-se asupra interpreților-cheie care au modelat utilizarea și semnificația instrumentului: Charlie Christian, Les Paul, Chet Atkins, Muddy Waters, Chuck Berry, Jimi Hendrix, MC5 și Led Zeppelin. Cartea urmărește două idealuri concurente pentru sunetul instrumentului: unul, axat pe puritatea tonală, a fost favorizat de muzicienii care căutau să integreze chitara electrică în convențiile existente ale muzicii pop.

Cealaltă, centrată pe distorsiunea timbrală, a fost utilizată pentru a contesta noțiunile populare de zgomot "acceptabil" și "inacceptabil". Instruments of Desire dezvăluie modul în care aceste abordări diferite ale sunetului implică, de asemenea, idei diferite cu privire la locul corpului în interpretarea muzicală, la modul în care muzica articulează identitățile rasiale și de gen și la poziția muzicii populare în viața socială și politică americană.