Insula de beton

Recenzii ale cititorilor

Insula de beton de J.G. Ballard este o poveste suprarealistă și alegorică despre izolare și conexiune umană într-o lume modernă, spusă prin povestea unui arhitect pe nume Robert Maitland care se trezește blocat pe o insulă de trafic uitată după un accident de mașină. Cartea explorează teme precum alienarea, supraviețuirea și impactul tehnologiei asupra relațiilor umane, primind răspunsuri mixte din partea cititorilor pentru lipsa structurii narative tradiționale și a profunzimii în dezvoltarea personajelor.

Cartea are o scriitură strălucită, cu descrieri bogate și vii și o narațiune care provoacă la reflecție. Mulți cititori apreciază explorarea temelor existențiale, utilizarea metaforei și elementele de thriller psihologic care mențin povestea captivantă. De asemenea, romanul este recunoscut pentru capacitatea sa de a stimula reflecții filosofice asupra societății moderne și a condiției umane.

Unii cititori au considerat că romanul are un ritm lent și este excesiv de repetitiv, sugerând că ar fi putut fi condensat într-o povestire. Personajele sunt lipsite de dezvoltare și profunzime, iar narațiunea poate părea confuză sau plictisitoare pentru cei care se așteaptă la o intrigă liniară. În plus, natura metaforică și abstractă a cărții poate fi polarizantă, lăsându-i pe unii cititori să se simtă deconectați sau nesatisfăcuți.

(pe baza a 81 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Concrete Island

Conținutul cărții:

Insula de beton aduce un omagiu întortocheat lui Robinson Crusoe al lui Defoe.

Reeditat recent, cu o introducere de Neil Gaiman. Într-o zi de aprilie, imediat după ora trei după-amiaza, mașina lui Robert Maitland se prăbușește peste parapetul de beton al unei autostrăzi de mare viteză pe insula de dedesubt, unde este rănit și, în cele din urmă, prins în capcană.

Ceea ce începe ca o situație aproape ridicolă se transformă în curând în groază, pe măsură ce Maitland - un Robinson Crusoe modern și răutăcios - își dă seama că, în ciuda dovezilor privind existența altor locuitori, acest teren condamnat a devenit o oglindă a propriei sale minți. Căutând marginea exterioară întunecată a cotidianului, Ballard împletește catastrofa privată într-o alegorie intens speculară.