Insulele memoriei: Peisajul (non)memoriei Holocaustului în învățământul polonez între 1989-2015

Titlul original:

Islands of Memory: The Landscape of the (Non)Memory of the Holocaust in Polish Education Between 1989-2015

Conținutul cărții:

Această carte abordează problemele memoriei (un cuvânt mai potrivit ar fi termenul de postmemorie al lui Marianne Hirsh) Holocaustului în rândul tinerilor polonezi, atitudinile față de evrei și Holocaust în contextul comparativ al evoluțiilor educaționale din alte țări. Termenul "evrei" este, după cum a remarcat pe bună dreptate Joanna Tokarska-Bakir (2010), un termen decontextualizat utilizat aici în sensul lui Antoni Sulek (2010) ca entitate colectivă "simbolică". Accentul a fost pus pe educație (transmiterea de valori), schimbări de atitudine și acțiuni întreprinse pentru a păstra (sau contracara) memoria evreilor și cultura lor în Polonia contemporană. Studiul la care se referă în primul rând cartea a fost realizat în 2008 și a fost un al doilea studiu pe un eșantion național reprezentativ de adolescenți polonezi după primul studiu realizat în 1998. Datele pot părea îndepărtate de actuala situație politică de renunțare la tendința de creștere a educației cu privire la Holocaust care a dominat după 1989 și mai ales între 2000 și 2005, cu toate acestea, ele prezintă tendințe și rezultate ale intervențiilor educaționale specifice care sunt universale și pot constitui exemple pentru diferite contexte geopolitice.

Accentul acestei cercetări nu a fost pus în primul rând pe politica de comemorare, care are adesea o abordare națională, deși inițiativele statului sunt, de asemenea, aduse în atenția cititorului, ci mai degrabă pe acțiunile la nivel local, adesea inițiate de organizațiile locale ale societății civile (ONG-uri) sau de profesori și/sau studenți individuali. Acest studiu a încercat să descopere locul pe care evreii îl au (sau nu îl au) în cultura memoriei în Polonia, unde a trăit cea mai mare comunitate evreiască din Europa de dinainte de război, din care mai mult de 90% a fost ucisă în timpul Holocaustului. Provocarea a fost de a arăta diversitatea fenomenelor care vizează integrarea istoriei și culturii evreiești în cultura națională, inclusiv în domenii ale educației extracurriculare, adesea împotriva politicii educaționale generale, ținând cont de faptul că evreii care trăiesc în prezent în Polonia sunt, de asemenea, în multe cazuri, parteneri activi în diverse inițiative publice. Sunt rare cercetările empirice aprofundate care investighează ansamblul domeniilor de construcție a memoriei și atitudinile tinerilor ca un întreg, inclusiv evaluarea acțiunilor (programe ale organizațiilor neguvernamentale și proiecte școlare) în domeniul educației, în special cu referire la efectele pe termen lung ale programelor educaționale. Presupunerea anterioară acestui proiect a fost că formularea întrebărilor apărute pe parcursul acestei cercetări va stimula studii ulterioare.

Cartea este împărțită în trei părți: Memorie, atitudini și acțiuni. Toate cele trei părți ale cărții, deși vizează analizarea unui proces continuu de reconstrucție și deconstrucție a memoriei Holocaustului în Polonia de după 2000, inclusiv dinamica atitudinilor tinerilor polonezi față de evrei, Shoah și memoria Shoah, se bazează pe teorii diferite și au fost inspirate din concepte diverse. Presupunerea anterioară studiului a fost că acest proces complex de schimbare a atitudinilor nu poate fi interpretat și explicat în cadrul unei singure discipline academice sau al unei singure teorii. Educația și studiile culturale au jucat cu siguranță un rol semnificativ în explorarea inițiativelor întreprinse pentru cercetarea, studierea și comemorarea Holocaustului și a rămășițelor bogatei culturi evreiești din Polonia, dar sociologia, antropologia și psihologia au jucat, de asemenea, un rol în a ajuta la înțelegerea acestui proces din diferite unghiuri.