Insulele necredinței

Titlul original:

Islands of Disbelief

Conținutul cărții:

„Oamenii care aș fi putut fi se înmulțesc. Merg spre soare doar în vise.”.

Poemele despre copilărie ale lui Judith Steele se inspiră din poveștile patrimoniului anglo-irlandez, din cavalerii legendari și din eroul Cuchulain. (Neverland). De la primul ei vis, ea vede vulnerabilitatea lumii și a creaturilor din ea (Bushfire Dreaming), fragilitatea relațiilor umane și mai ales a celor de familie (The Child Remembers, Reflections, Rose Undaughter, Never Again, Gone). Ea observă Australia contemporană și mass-media acesteia (Chairman, Community Housing, The News, Diurnal, Night Lights), povestește călătoria corpului său de la tinerețea suplă la fracturile vârstei (Seapath, Bilateral Fractures). Își observă picioarele și cât de departe au ajuns cu ea, observă relațiile încâlcite dintre turiști și dezvoltatori și locuitorii din Indonezia vecină (Water Sister).

De-a lungul întregii sale lucrări, munca și chinul oamenilor sunt înconjurate de grația lumii non-umane, oricât de zdrențuită ar fi ea de invadarea tot mai mare a omului. Ultima secțiune a cărții privește clar fragilitatea simplă a tuturor lucrurilor (To Peg, On This Summer Day).

& uneori, „Plictiseala înseamnă să te ocupi prea des de treburile altora.”.