Întâlnește-mă în camera lunii: Povestiri

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Meet Me in the Moon Room” este o colecție de povestiri care îmbină elemente de fantezie, science fiction și horror. Cartea prezintă o gamă largă de povestiri, de la absurde la emoționante, punând în evidență stilul inovator de scriere al lui Ray Vukcevich. În timp ce unele povestiri sunt încântătoare și captivante, altele sunt considerate mai puțin atrăgătoare sau greu de citit. Colecția stârnește o varietate de reacții, unii cititori lăudându-i originalitatea și umorul, în timp ce alții o critică pentru lipsa unor intrigi coerente.

⬤ Scriere inovatoare și imaginativă.
⬤ O varietate de povestiri care explorează genuri diferite (fantasy, SF, horror).
⬤ Unele povestiri sunt deosebit de bine primite, cum ar fi „Mom's Little Friends” și „Pretending”.
⬤ Umor și poezie prezente în multe povestiri.
⬤ Atractive pentru fanii povestirilor unice.

⬤ Calitatea inconsistentă a povestirilor; unele sunt descrise ca fiind plictisitoare sau inutile.
⬤ Unii cititori consideră că stilul de scriere încearcă prea mult să fie diferit.
⬤ Probleme legate de formatul cărții, cum ar fi fonturi ilizibile, în special pe anumite dispozitive.
⬤ Nu toate povestirile au aceeași rezonanță, ceea ce este tipic pentru colecțiile de povestiri scurte.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Meet Me in the Moon Room: Stories

Conținutul cărții:

* Finalist al premiului Philip K. Dick.

* Locus Recommended Reading.

Iată 33 de povestiri ciudate și minunate despre bărbați, femei, teleportare, pisici care se învârt și pungi de hârtie maro. Pe rând fanteziste și tulburătoare - adesea reușind să fie ambele - aceste ficțiuni scurte descriu relații de familie, despărțiri nefericite și călătorii în spațiul cosmic.

Modul în care Vukcevich abordează viața de zi cu zi în oglinzile hazlii aparține aceleiași școli absurde ca și cea a lui George Saunders, David Sedaris, Ken Kalfus și Victor Pelevin, deși nu există nimeni ca el. Încercați una dintre aceste povestiri, nu vă va lua mult timp, dar vă va întoarce capul pe dos.

"Ce alt scriitor te-ar putea face să începi să râzi la jumătatea primei pagini a unei povestiri despre un bărbat care își pune un pulover? Thurber poate, cu mult timp în urmă. Cumpărați această carte.".

--Damon Knight.

"Aceste povestiri nu pot fi comparate cu cele ale altcuiva. Nu există nimeni în aceeași clasă cu Ray Vukcevich. Povestirile sunt unicat, splendid, strălucitor de originale, o surpriză în fiecare dintre ele, și debordând de spirit și umor de râs. O colecție uimitoare.".

--Kate Wilhelm.

"Absurdul și profunzimea sunt îmbinate fără cusur prin scriitura fină. Meet Me in the Moon Room este o colecție de prim rang.

--Jeffrey Ford.

"Cele 33 de povestiri scurte din volumul Meet Me in the Moon Room sfidează categorizarea genurilor. Câteva se joacă cu convențiile science-fiction-ului; altele se ramifică de pe trasee deschise de Donald Barthelme. Moon Room îi va încânta pe cei care au apreciat riscurile asumate de Don DeLillo în Ratner's Star.".

-- Hartford Courant.

"Povestiri excentrice, care dau frecvent vieții de zi cu zi o întorsătură buclucașă.".

-- Book Magazine.

"Ray Vukcevich este un maestru al ultimei replici. Aproape fiecare dintre povestirile sale are o glumă la sfârșit, dar nu genul de glumă care îl șochează pe cititor sau îi provoacă enervare. Adesea este vorba de o replică perfectă de dialog care deschide întreaga poveste.... Vukcevich este ingenios cu forma povestirii scurte. Deși povestirile se citesc ca niște viniete jucăușe, Vukcevich introduce în mod ascuns idei despre sine, identitate, destin și obsesie. Și, ocazional, pericolele spațiului cosmic.".

-- Review of Contemporary Fiction.

"Vukcevich este un maestru al recombinărilor radicale, inspirându-se (printre alții) din Frații Grimm, Dickens, Lewis Carroll, Kafka, O. Henry, Dali, Asimov, pulpish space opera și cele mai recente nanotehnologii pentru a produce lucrări care îi sunt proprii. Uneori, în doar patru sau cinci pagini, el jonglează cu abilitate cu atât de multe idei, emoții și perspective, încât produce o senzație de vertij curios de revigorantă - o senzație de high fără mahmureală de urmărit.... Ar fi... o mare greșeală să ignorăm talentul extraordinar al lui Ray Vukcevich.".

-- Locus.

"Vukcevich este un scriitor foarte șmecher, un sprinter autentic într-o epocă a milers și all-out stayers.... Vukcevich poate face punchlines, dar nu se bazează pe ele. Într-adevăr, atingerea sa extraordinar de ușoară în ceea ce privește încheierea narațiunii este trăsătura sa cea mai distinctivă. Oricine consideră că suprarealismul bizar și absurditatea ocazională - principalele stocuri în comerț ale scriitorului de povestiri fantastice ultrascurte - sunt lut ușor de modelat în formă narativă nu a luat în considerare în mod serios problema finalizării.".

-- New York Review of Science Fiction.

"Aceste povestiri își propulsează cu abilitate personajele pe linia neclară dintre fantezie și psihoză, cu efecte care se întind de la melancolie la prostie, de la plângere la indignare.... Aceasta este lumea glorios de nebună a lui Vukcevich, iar noi suntem norocoși să o împărtășim.".

-- Asimov's.

"Același spirit antic care a impregnat romanul misterios al lui Vukcevich, Omul cu poate o jumătate de duzină de fețe, se mișcă jucăuș prin această primă colecție de ficțiune fantastică, ale cărei 33 de povestiri pline de heliu ating viața absurdă potrivită pentru a scăpa de gravitatea temelor lor. "By the Time We Get to Uranus" oferă o abordare deosebit de afectuoasă a bolii terminale: cei afectați își fac costume spațiale plutitoare care îi obligă să îi lase în urmă pe cei dragi. Misterele paternității se manifestă amuzant în "Poop", despre un cuplu care descoperă că scutecul nou-născutului lor se umple cu păsări, șoareci și muzică simfonică. Deși sunt înșelător de simple în stilul lor restrâns, vinietele arată o grijă meticuloasă în elaborarea metaforelor ciudate pentru a exprima stările de spirit ale soților înstrăinați, iubiților exasperați, copiilor competitivi și angajaților nemulțumiți. Disponibilitatea cu care personajele autorului acceptă incongruența situațiilor lor generează adesea o înțelegere profund emoționantă a condiției umane. În povestea emoționantă din titlu, de exemplu, unui bărbat nu i se pare deloc ciudat că o iubită din deceniile trecute l-a chemat într-un peisaj lunar simulat dintr-un parc tematic, reflectând că sensul vieții este într-adevăr "nimic mai mult decât un cuplu de oameni care se strânge pentru confort într-un univers rece". Inventive și distractive, aceste povestiri produc mai mult adevăr emoțional decât ficțiunea mult mai realistă comparativ.

Previziuni: Cu blurbs de la Damon Knight, Kate Wilhelm și Jeffrey Ford, această colecție este un articol de calitate care ar trebui să beneficieze de un bun word of mouth.".

-- Publishers Weekly.

"Un bărbat își trage puloverul pe care i l-a făcut prietena lui peste cap și aproape că se pierde în el. Salvat din gheața arctică, muribundul Victor (Frankenstein) spune o poveste care lasă puține dubii că monstrul este James Joyce sau Stephen Dedalus sau Finn (din nou). Tim salvează lumea de o cometă punându-și familia să-și pună pungi de hârtie pe cap. Ce? Ce? Ce? Calmează-te. Aceasta este lumea după Ray Vukcevich, suficient de ciudată încât să ajungă în The Magazine of Fantasy & Science Fiction și Asimov's, dar care seamănă și cu mediile fantastice ale lui Gogol, Kafka și Looney Toons. Dacă îl veți asculta sau nu, depinde de ce părere aveți despre desenele animate făcute din cuvinte și despre închisorile făcute din l.