Întârzierea

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit recenzii mixte din partea cititorilor, unii lăudând accentul pus pe arhitectura modernă și calitatea ilustrațiilor, în timp ce alții îi critică stilul de scriere și lipsa percepută de profunzime a analizei teoretice. În special, abordarea lui Peter Eisenman atât ca arhitect, cât și ca teoretician este un punct de dispută.

⬤ Argumente concise și perspective interesante despre arhitecți influenți precum Aldo Rossi, John Hejduk și Adolf Loos.
⬤ Desene frumoase care îmbunătățesc experiența lecturii.
⬤ Recomandat celor interesați de arhitectura modernă.

⬤ Scrierea este considerată tensionată și prea complexă, ceea ce diminuează din obiectivele cărții.
⬤ Unii cititori au considerat că analiza teoretică este subțire și lipsită de profunzime.
⬤ Există critici privind incoerența discuțiilor și un sentiment de pretenție.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lateness

Conținutul cărții:

Un caz provocator pentru ambiguitatea istorică în arhitectură de către unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai domeniului

Concepțiile de modernitate în arhitectură sunt adesea exprimate în ideea de zeitgeist sau "spiritul epocii", o atitudine față de forma arhitecturală care este încorporată într-o credință în timpul progresiv. Lateness explorează modul în care arhitectura poate lucra împotriva acestor curente liniare în moduri surprinzătoare și convingătoare. În această carte incisivă, arhitectul de renume internațional Peter Eisenman, împreună cu Elisa Iturbe, propune o perspectivă diferită asupra formei și timpului în arhitectură, o perspectivă care ocolește constrângerile temporale asupra stilului, care îl obligă să fie "al vremii" - tardivitatea. El se concentrează asupra a trei arhitecți din secolul al XX-lea care au demonstrat calitățile de tardivitate în proiectele lor: Adolf Loos, Aldo Rossi și John Hejduk. Bazându-se pe teoria critică a lui Theodor Adorno și pe studiul său asupra lucrărilor finale ale lui Beethoven, Eisenman arată cum arhitectura acestor figuri canonice a fost în afara sincronizării temporale cu convențiile și așteptările și cum întârzierea poate servi ca o formă de eliberare de constrângerile momentului.

Reunind arhitectura, muzica și filosofia și bazându-se pe exemple lămuritoare din perioadele Renașterii și Barocului, Lateness demonstrează cum arhitectura de astăzi poate folosi conceptul de lateness pentru a se elibera de limitările stilistice, pentru a extinde capacitatea critică a arhitecturii și pentru a oferi un nou mod de analiză.