Înțelepciunea de a te îndoi

Recenzii ale cititorilor

Lucrările lui John Schellenberg, în special „Înțelepciunea îndoielii” și explorarea sa a „Ultimismului”, prezintă o analiză filosofică profundă a credinței religioase și a scepticismului. El pledează pentru o poziție epistemică echilibrată față de Ultimism și critică atât teismul, cât și naturalismul. Lucrările sale sunt caracterizate de argumente originale, în special în discutarea ascunderii divine și a problemei răului. Cu toate acestea, unii critici avertizează că abordarea sa a scepticismului poate trece cu vederea complexitatea credinței și a procesului de dezvoltare spirituală.

⬤ Argumente filosofice extrem de originale și interesante.
⬤ Abordează subiecte semnificative precum ascunderea divină și problema răului.
⬤ Accesibilă pentru o gamă largă de audiențe, de la profesioniști la studenți.
⬤ Încurajează gândirea critică cu privire la practicile și credințele religioase.

⬤ Cartea este densă și lungă, necesitând mult timp și efort pentru a fi citită.
⬤ Unii recenzenți consideră că argumentele lui Schellenberg pot conduce prea repede la ateism, fără a aborda în mod adecvat rolul scepticismului în dezvoltarea credinței.
⬤ Abordarea sa este criticată pentru că este oarecum detașată de experiențele trăite și de perspectivele holistice ale practicilor religioase.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Wisdom to Doubt

Conținutul cărții:

Înțelepciunea îndoielii este o contribuție majoră la literatura contemporană privind epistemologia credinței religioase. Continuând investigația începută în cartea sa anterioară, Prolegomena to a Philosophy of Religion, J.

L. Schellenberg argumentează aici că, având în vedere limitările noastre și mai ales imaturitatea noastră ca specie, nu există altă alegere rezonabilă decât să ne abținem să judecăm asupra existenței unei realități salvatoare ultime. Schellenberg apără această concluzie împotriva argumentelor din experiența religioasă și a argumentelor naturaliste care ar putea părea să facă fie credința religioasă, fie necredința religioasă preferabile poziției sale sceptice.

Procedând astfel, el analizează practic toate lucrările recente importante privind epistemologia religiei. De un interes deosebit este apelul său pentru cel puțin scepticism cu privire la teism, cea mai comună afirmație religioasă în rândul filosofilor.

Înțelepciunea de a se îndoi extinde bine-cunoscutul argument al autorului împotriva teismului și îl situează într-un argument ateist mai larg, el însuși făcut pentru a servi scopurilor cazului său sceptic mai larg. Din punctul de vedere al lui Schellenberg, acest caz nu trebuie să conducă la o fundătură, ci mai degrabă funcționează ca o poartă către noi perspective importante cu privire la sarcinile intelectuale și posibilitățile religioase.