Interdisciplinaritatea: istorie, teorie și practică

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare cuprinzătoare a interdisciplinarității, detaliind dezvoltarea sa istorică, teoriile și aplicațiile practice. Deși servește ca o referință valoroasă, în special pentru cei din domeniile interdisciplinare, unii cititori consideră stilul de scriere alambicat, cu un vocabular complex și probleme cu accesibilitatea referințelor.

⬤ Prezentare cuprinzătoare și atentă a istoriei, teoriei și practicii interdisciplinarității.
⬤ Referință bună pentru înțelegerea dezvoltării istorice și a problemelor legate de munca interdisciplinară.
⬤ Conține tehnici practice informative pentru îmbunătățirea integrării interdisciplinare.
⬤ Sunt oferite analogii interesante și exemple ilustrative.

⬤ Stilul de scriere poate fi excesiv de complex, cu o abundență de vocabular dificil care perturbă lizibilitatea.
⬤ Unele referințe sunt inaccesibile, fie sunt învechite, fie au un preț prohibitiv.
⬤ Fluxul comunicării ar putea fi afectat de excesul de citate și de frazarea complicată, făcând-o uneori greu de urmărit.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Interdisciplinarity: History, Theory, & Practice

Conținutul cărții:

În acest volum, Julie Klein oferă primul studiu cuprinzător al conceptului modern de interdisciplinaritate, completându-și discuția cu cea mai completă bibliografie compilată până acum pe această temă.

Cuprinzând științele sociale, științele naturii, științele umaniste și profesiile liberale, studiul său este o sinteză a studiilor existente privind cercetarea interdisciplinară, educația și îngrijirea sănătății. Klein susține că orice activitate interdisciplinară încorporează o rețea complexă de factori istorici, sociali, psihologici, politici, economici, filosofici și intelectuali.

Indiferent dacă contextul este un instrument pe termen scurt sau o reconceptualizare pe termen lung a modului în care cunoaștem și învățăm, conceptul de interdisciplinaritate este un mijloc important de a rezolva probleme și de a răspunde la întrebări care nu pot fi abordate în mod satisfăcător folosind metode sau abordări singulare.