Interpretarea lui Dumnezeu și a sinelui postmodern: Despre sens, manipulare și promisiune

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Anthony C. Thiselton „Interpretarea lui Dumnezeu și a sinelui postmodern” oferă o explorare profundă a identității printr-o lentilă teologică, criticând atât viziunile modernismului, cât și ale postmodernismului asupra sinelui. El pledează pentru o abordare hermeneutică a înțelegerii sinelui, punând accentul pe o structură narativă care este înrădăcinată în narațiunea biblică și în credința comună, abordând în același timp relația dintre Dumnezeu și identitatea umană.

Cartea este lăudată pentru claritatea și perspicacitatea sa cu privire la identitatea postmodernă. Thiselton este recunoscut ca un cercetător demn de încredere, cu o puternică înțelegere a teologiei și hermeneuticii. Contextul istoric pe care îl oferă îmbogățește discuția, iar abordarea sa narativă oferă speranță împotriva interpretărilor nihiliste ale identității. Accentul pus pe relaționalitate în înțelegerea sinelui și a lui Dumnezeu este considerat o contribuție semnificativă.

Unii recenzenți sugerează că această carte poate fi copleșitoare din cauza profunzimii și complexității sale, care ar putea necesita o lectură și o analiză atentă pentru a fi înțeleasă pe deplin. Există îngrijorări cu privire la faptul că abordarea lui Thiselton ar putea fi încă prea ortodoxă sau „captivă” față de opiniile tradiționale, limitând dinamismul interpretărilor sale. În plus, rămân întrebări cu privire la modul în care narațiunea biblică ancorează cu adevărat divinul într-un context contemporan.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Interpreting God and the Postmodern Self: On Meaning, Manipulation, and Promise

Conținutul cărții:

Profesorul Thiselton compară și evaluează interpretările moderne și postmoderne ale sinelui și societății în termenii lor proprii și în raport cu teologia creștină. El explorează în special afirmațiile conform cărora apelurile la adevăr nu constituie altceva decât oferte deghizate pentru putere și autoafirmare, fie în societate, fie în religie.

/ Interpretările postmoderne percep sinele ca fiind prins într-o rețea de interpretări ale rolurilor care îi sunt impuse de interesele de putere ale altora. Profesorul Thiselton acceptă forța acestei interpretări, dar pledează pentru o înțelegere mai profundă a sinelui și a destinului său. El se bazează pe o teologie trinitară a promisiunii pentru a arăta cum „iubirea fără obligații” poate înlocui manipularea și reconstitui sinele.

Dar această speranță nu este un simplu anodin iluzoriu, precum „opiul” lui Marx, „mediocritatea servilă” a lui Nietzsche sau „docilitatea” lui Foucault. Autorul abordează îndeaproape argumentele antiteiste, de la Nietzsche la Cupitt, pe propriul lor teren, dar oferă o viziune mai largă asupra realității și a lui Dumnezeu.