Interviuri cu istoria și puterea

Recenzii ale cititorilor

Compilația „Interviuri cu istoria și conversații cu puterea” de Oriana Fallaci este o colecție puternică de interviuri cu diverși lideri mondiali, care prezintă stilul său jurnalistic neînfricat și pasionat. În timp ce conținutul este lăudat pentru profunzimea și relevanța sa, mulți recenzenți își exprimă frustrarea cu privire la erorile semnificative de editare care diminuează experiența de lectură.

⬤ Stil puternic și neînfricat de interviu.
⬤ Conținut pătrunzător și provocator, cu un context istoric vital.
⬤ Angajarea cititorilor prin discuții sincere cu figuri notabile (de exemplu, Khomeini, Kissinger, Golda Meir).
⬤ Perspectiva unică și tenacitatea lui Fallaci ca jurnalist sunt larg apreciate.
⬤ Colecția rămâne relevantă pentru problemele globale actuale și are o semnificație istorică.

⬤ Numeroase greșeli editoriale, inclusiv greșeli de scriere și de transcriere.
⬤ Lipsa listelor de capitole și a contextului adăugat pentru interviuri, care ar putea ajuta cititorii moderni să înțeleagă contextul istoric.
⬤ Unele introduceri ale interviurilor și impresii personale ale lui Fallaci au fost omise.
⬤ Calitate inconsecventă a editării care perturbă fluxul de lectură.

(pe baza a 47 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Interviews with History and Power

Conținutul cărții:

O compilație postumă a interviurilor istorice fundamentale ale scriitoarei și jurnalistei premiate și best-seller. Oriana Fallaci a avut acces la nenumărați lideri mondiali și politicieni de-a lungul carierei sale remarcabile.

Considerându-se mai degrabă scriitoare decât jurnalistă, nu s-a sfiit niciodată să își împărtășească opiniile despre subiecții interviurilor sale. Cele mai memorabile interviuri ale sale - unele traduse pentru prima dată în engleză - apar în această colecție, inclusiv cele cu Ariel Sharon, Yassir Arafat, fostul șah al Iranului, Lech Walesa, Dalai Lama, Robert Kennedy și mulți alții.

De asemenea, este prezentat celebrul interviu din 1972, în care a reușit să îl convingă pe Henry Kissinger să numească Vietnamul un „război inutil” și să se descrie drept „un cowboy”. Până în ziua de azi, el numește interviul cu Fallaci „cea mai dezastruoasă conversație pe care am avut-o vreodată cu presa”.