Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui David Toop „Into the Maelstrom” oferă o relatare profund reflexivă și experiențială a improvizației libere, în special în Marea Britanie, bazată pe propriile experiențe ale autorului ca muzician. Cartea evită cu succes inexactitățile des întâlnite în literatura pe această temă, ceea ce o face o lectură esențială pentru entuziaști. Cu toate acestea, cartea este îngreunată de caracterele extrem de mici, ceea ce o face greu de citit pentru unii cititori.
Avantaje:Reflectarea exactă a improvizației libere, utilizarea remarcabilă a limbajului, narațiunea captivantă, cuprinzătoare și bine structurată, perspective informative din perspectiva unui muzician.
Dezavantaje:Dimensiunea literei de tipar este absurd de mică, făcând textul dificil de citit și ducând la disconfort pentru unii cititori.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Into the Maelstrom: Music, Improvisation and the Dream of Freedom: Before 1970
Conținutul cărții:
În această primă tranșă a cărții interdisciplinare și cuprinzătoare despre improvizația liberă a aclamatului scriitor de muzică David Toop, Into the Maelstrom: Music, Improvisation and the Dream of Freedom: Before 1970 introduce filosofia și practica improvizației (muzicale și de altă natură) în contextul istoric al epocii de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Nici strict cronologică, nici exclusiv o istorie, Into the Maelstrom investighează o gamă largă de tendințe de improvizație: de la automatismul suprarealist la stream-of-consciousness în literatură și vocalitate; de la muzica liberă a lui Percy Grainger la grupurile de improvizație liberă apărute la începutul anilor 1960 (Group Ongaku, Nuova Consonanza, MEV, AMM, Spontaneous Music Ensemble); și de la free jazz la ramurile de improvizație liberă care au încercat să se distanțeze de jazz. Explorând diversele moduri în care spontaneitatea a devenit o valoare fundamentală la începutul secolului al XX-lea, precum și legătura improvizației libere atât cu rock-ul anilor 1960 (The Beatles, Cream, Pink Floyd), cât și cu era indeterminării post-Cagean în compoziție, Toop oferă o explorare definitivă și cuprinzătoare a improvizației libere până în 1970, încheind cu evoluțiile internaționale de la sfârșitul anilor 1960 ale muzicii libere de la Roscoe Mitchell în Chicago, Peter Br tzmann în Berlin și Han Bennink și Misha Mengelberg în Amsterdam.
