Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Jon Krakauer „Into Thin Air” relatează evenimentele dureroase ale dezastrului de pe Muntele Everest din 1996, detaliind luptele emoționale și fizice cu care s-au confruntat alpiniștii prinși într-o furtună mortală. Cartea explorează teme precum ambiția, failibilitatea umană și dilemele etice ale comercializării în alpinism. Prin intermediul perspectivei lui Krakauer, cititorii sunt cufundați în momentele înalte și joase ale expediției, trăind atât emoția ascensiunii, cât și tragedia pierderii.
Avantaje:Cartea este bine scrisă și captivantă, oferind o experiență emoțională și viscerală care rezonează cu cititorii. Descrierile detaliate și reflecțiile personale ale lui Krakauer creează o narațiune puternică care stimulează empatia față de alpiniști. Cartea servește drept resursă educațională pentru cei interesați de alpinism și evidențiază pericolele asociate cu alpinismul la mare altitudine. Cartea transmite în mod eficient complexitatea relațiilor umane și a deciziilor morale în situații extreme.
Dezavantaje:Unii cititori îl critică pe Krakauer pentru faptul că aruncă vina pe anumite persoane și pare să se absolve pe sine, ceea ce duce la acuzații de aroganță. Există îngrijorări cu privire la prejudecățile emoționale din relatarea sa și la lipsa unei documentații fotografice extinse. În plus, este posibil ca cartea să nu aprofundeze suficient perspectivele altor alpiniști și să genereze controverse cu privire la acuratețea și corectitudinea relatării evenimentelor.
(pe baza a 3717 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
#1 NATIONAL BESTSELLER - Relatarea epică a furtunii de pe vârful Muntelui Everest care a făcut cinci victime și a lăsat nenumărate altele - inclusiv pe cea a lui Krakauer - într-un dezastru plin de vinovăție.
"O poveste sfâșietoare despre pericolele alpinismului la mare altitudine, o poveste despre ghinion și judecată mai rea și despre eroism sfâșietor." -- PEOPLE
Un banc de nori se aduna la orizontul nu foarte îndepărtat, dar jurnalistul-alpinist Jon Krakauer, aflat pe vârful Muntelui Everest, nu vedea nimic care "să sugereze că se apropie o furtună ucigașă". S-a înșelat.
Scriind Into Thin Air, Krakauer poate că a sperat să își exorcizeze o parte din proprii demoni și să pună capăt unora dintre întrebările dureroase care încă înconjoară evenimentul. Krakauer se străduiește să ofere o imagine echilibrată a oamenilor și evenimentelor la care a fost martor și acordă meritele cuvenite neobosiților și devotaților Sherpa. De asemenea, el evită să atace ținte ușoare, precum Sandy Pittman, bogătașa mondenă care a adus în expediție un aparat de făcut espresso. Ancheta extrem de personală a lui Krakauer cu privire la catastrofă oferă multe informații cu privire la ceea ce a mers prost. Dar, pentru Krakauer însuși, interviurile și investigațiile ulterioare nu fac decât să îl conducă la concluzia că eșecurile sale percepute au fost direct responsabile de moartea unui coleg alpinist. În mod clar, Krakauer rămâne bântuit de dezastru și, deși povestește o serie de incidente în care a acționat dezinteresat și chiar eroic, pare incapabil să privească aceste cazuri cu obiectivitate. În cele din urmă, în ciuda evaluării sale imparțiale și chiar generoase a acțiunilor altora, el își rezervă o măsură întreagă de vitriol pentru sine.
Această ediție trade paperback actualizată a cărții Into Thin Air include un nou post-scriptum amplu care aruncă o lumină fascinantă asupra dezbaterii acerbe care a izbucnit între Krakauer și ghidul de pe Everest Anatoli Boukreev în urma tragediei. "Nu am nicio îndoială că intențiile lui Boukreev au fost bune în ziua vârfului", scrie Krakauer în post scriptum, datat august 1999. "Ceea ce mă deranjează, însă, a fost refuzul lui Boukreev de a recunoaște posibilitatea că a luat chiar și o singură decizie proastă. Niciodată nu a indicat că poate nu a fost cea mai bună alegere să urce fără benzină sau să coboare înaintea clienților săi." Ca de obicei, Krakauer își susține punctul de vedere cu cercetări perseverente și o doză bună de umilință. Dar, în loc să continue discursul aprins care a făcut ravagii de la denunțarea ghidului Boukreev de către Into Thin Air, Krakauer are un ton conciliant; el își îndreaptă majoritatea criticilor către G. Weston De Walt, coautorul cărții The Climb, versiunea lui Boukreev a evenimentelor. Într-o încheiere emoționantă, Krakauer povestește ultima sa conversație cu regretatul Boukreev, în care cei doi alpiniști au căzut de acord să nu fie de acord asupra anumitor aspecte. Krakauer a avut mari speranțe să se împace cu Boukreev, dar rusul a murit ulterior într-o avalanșă pe un alt vârf din Himalaya, Annapurna I.
În 1999, Krakauer a primit Oscarul pentru Literatură din partea Academiei Americane de Arte și Litere - un premiu prestigios menit "să onoreze scriitorii cu realizări excepționale". Conform citației Academiei, "Krakauer combină tenacitatea și curajul celei mai bune tradiții a jurnalismului de investigație cu subtilitatea stilată și perspicacitatea profundă a scriitorului înnăscut. Relatarea sa despre ascensiunea muntelui Everest a dus la o reevaluare generală a alpinismului și a comercializării a ceea ce a fost cândva un sport romantic și solitar; în timp ce relatarea sa despre viața și moartea lui Christopher McCandless, care a murit de foame după ce a provocat sălbăticia din Alaska, pătrunde și mai profund și mai tulburător în fascinația naturii și în efectele devastatoare ale atracției sale asupra unei minți tinere și curioase.".
