Întrebarea infinită

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la această carte reflectă un amestec de admirație pentru tehnica psihanalitică a lui Christopher Bollas și critici privind pretențiozitatea acesteia. În timp ce unii cititori apreciază prezentarea inovatoare a cazurilor clinice, alții consideră că titlul și conținutul sunt prea ambițioase și lipsite de substanță.

Interpretările lui Bollas sunt considerate admirabile și de invidiat. Stilul său unic de prezentare folosind coloane paralele face ca cazurile clinice să fie mai ușor de citit și de înțeles. Cartea este considerată minunată de unii cititori.

Titlul este văzut ca fiind pretențios, unii indicând că Bollas țintește prea sus și nu reușește. Criticii susțin că întrebările abordate în carte sunt prea limitate și că aceasta pare mai degrabă prea artistică decât substanțială.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Infinite Question

Conținutul cărții:

În cea mai recentă carte a sa, Christopher Bollas folosește studii detaliate ale practicii clinice reale pentru a ilumina o teorie a psihanalizei care privilegiază impulsul uman de a pune întrebări. De la cea mai fragedă copilărie și până la sfârșitul vieții, suntem conduși de acest impuls în diversele sale forme, iar The Infinite Question ilustrează modul în care metoda asociativă liberă a lui Freud oferă atât pacientului, cât și analistului răspunsuri și, la rândul său, o interacțiune continuă de întrebări suplimentare.

În centrul cărții se află transcrieri ale unor ședințe analitice reale, însoțite de comentarii paralele care evidențiază aspectele-cheie ale metodei asociative libere în practică. Aceste transcrieri sunt contextualizate prin discutarea ulterioară a cazurilor în sine, precum și printr-un cadru teoretic mai larg care pune accentul pe teoria lui Freud a logicii secvenței: învățând să ascultăm această logică asociativă liberă, susține Bollas, putem descoperi o voce inconștientă mai bogată și mai complexă decât dacă ne bazăm doar pe teoria lui Freud a ideilor reprimate.

Bollas demonstrează, într-o manieră elocventă și convingătoare, modul în care poziția freudiană a atenției suspendate în mod egal permite inconștientului analistului să capteze deriva inconștientului pacientului. El arată, de asemenea, că stimularea întrebărilor suplimentare este adesea mai benefică pentru procesul analitic decât o interpretare pripită. Cu toate acestea, indiferent de cursul fascinant pe care îl poate lua o ședință, nici pacientul, nici analistul nu pot opri progresul impulsului interogativ care se autopropulsează.

Întrebarea infinită va fi de o valoare inestimabilă atât pentru noul student, cât și pentru psihanalistul experimentat, citit fie ca atare, fie ca o extensie bazată pe practică a ideilor teoretice elaborate în volumul său însoțitor, Lumea obiectelor evocatoare (publicat tot de Routledge).