Întrebări controversate privind infailibilitatea papală

Recenzii ale cititorilor

Cartea Dr. John Joy oferă o explorare completă și accesibilă a doctrinei catolice a infailibilității papale. Este atât riguroasă din punct de vedere tehnic, cât și captivantă, ajutând cititorii să înțeleagă concepte complexe într-un mod concis. Cu toate acestea, unele critici indică o dependență de experți pentru clarificarea infailibilității, punând la îndoială utilitatea doctrinei.

Cartea este îndrăzneață în argumentele sale, informată de surse oficiale, concisă în prezentare și foarte educativă pentru înțelegerea infailibilității papale. Ea clarifică în mod eficient confuzia din jurul diferiților termeni legați de magisteriu, făcând ideile complexe accesibile atât teologilor, cât și cititorilor profani. Distincțiile clare ale autorului și formatul bine structurat îmbunătățesc experiența de lectură.

Unii cititori își exprimă îngrijorarea că înțelegerea infailibilității papale se bazează prea mult pe interpretarea experților, sugerând că acest lucru subminează accesibilitatea doctrinei. În plus, pot exista îndoieli cu privire la caracterul practic al doctrinei în sine, deoarece ridică întrebări cu privire la cine se califică drept infailibil în determinarea unei declarații infailibile.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Disputed Questions on Papal Infallibility

Conținutul cărții:

Conciliul Vatican I a definit în mod solemn că papa este infailibil atunci când vorbește ex cathedra, adică de pe scaunul Sfântului Petru, care este scaunul adevărului. Cu această definiție, întrebarea dacă papa este capabil să vorbească infailibil a fost rezolvată în cele din urmă; de atunci, discuția teologică s-a axat pe întrebările subsidiare referitoare la cât de des și în ce condiții face acest lucru. Aici există două erori care trebuie evitate: fenomenul foarte real al "infailibilizării târâtoare", conform căruia aproape fiecare afirmație a papei este considerată ca fiind (cel puțin practic) infailibilă, și tendința la fel de periculoasă de a interpreta condițiile infailibilității papale în mod atât de restrictiv încât să facă dogma aproape lipsită de sens.

Paradoxal, aceste tendințe opuse par să fie aproape la fel de răspândite printre catolici în general. Se întâlnește în mod constant ideea că papa a vorbit infailibil doar de două ori - și anume, în definirea dogmelor Imaculatei Concepții și Adormirii Maicii Domnului - și totuși, se presupune peste tot (într-adevăr, adesea de către aceleași persoane! ) că niciun papă nu ar putea preda ceva fals în niciuna dintre învățăturile sale oficiale privind credința sau morala.

Așa cum se întâmplă adesea, adevărul se află la mijloc. Dr. John P. Joy, un expert în magisteriu, a ales formatul disputei scolastice în încercarea de a aduce o mai mare claritate subiectului. Prima întrebare se referă la extinderea și limitele infailibilității papale în general; a doua întrebare se referă la cazuri particulare de învățătură papală, inclusiv Evangelium Vitae, Ordinatio Sacerdotalis, Humanae Vitae, Quanta Cura, Exsurge Domine, și Unam Sanctam. O serie de eseuri dezvoltă în continuare punctele-cheie, inclusiv ce trebuie să facem cu privire la schimbarea pe care Papa Francisc a adus-o Catehismuluicu privire la pedeapsa cu moartea.

Acest studiu succint clarifică în mod strălucit unele dintre cele mai controversate și confuze întrebări din ecleziologia catolică.