Învățarea mirosului: percepția olfactivă de la neurobiologie la comportament

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o nouă teorie privind simțul mirosului uman, subliniind rolul experienței și al neuroplasticității în procesarea și discriminarea mirosurilor. Ea contestă modelele tradiționale centrate pe receptor, propunând că percepția olfactivă se bazează pe memorie și este influențată de factori contextuali.

Cartea oferă o perspectivă provocatoare, dar perspicace asupra olfacției, integrând date neurobiologice și psihologice. Cartea este bine documentată, oferind o prezentare cuprinzătoare a sistemului olfactiv și a relației sale cu memoria și învățarea. Autorii fac comparații valoroase între olfacție și alte sisteme senzoriale, făcând ca argumentele lor să fie relatabile și aplicabile în toate disciplinele. Cartea îmbogățește înțelegerea pentru cei interesați de știința percepției.

Cartea este foarte academică și s-ar putea să nu fie potrivită pentru cititorii ocazionali sau pentru cei care nu au o pregătire în neuroștiințe sau psihologie. Îi lipsesc ilustrațiile colorate care ar putea îmbunătăți înțelegerea, iar unii cititori o pot considera o lectură dificilă.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Learning to Smell: Olfactory Perception from Neurobiology to Behavior

Conținutul cărții:

Scris de un neurobiolog și un psiholog, acest volum prezintă o nouă teorie a percepției olfactive. Bazându-se pe cercetări din domeniul neuroștiințelor, fiziologiei și etologiei, Donald A. Wilson și Richard J. Stevenson abordează problema fundamentală a modului în care navigăm într-o lume a întâlnirilor chimice și oferă o alternativă convingătoare la viziunea „centrată pe recepție” a olfacției.

Provocarea majoră a cercetării în domeniul olfacției este determinarea modului în care creierul discriminează un miros de altul. Aici, autorii susțin că, în general, olfacția nu este un proces fizico-chimic simplu, ci mai degrabă un proces plastic care este strâns legat de memorie. Ei consideră că abordarea tradițională - care implică identificarea modului în care anumite caracteristici ale unui stimul chimic sunt reprezentate în sistemul olfactiv - este în dezacord cu datele istorice și cu un număr tot mai mare de dovezi neurobiologice și psihologice care pun accentul în primul rând pe prelucrarea sintetică și pe factorii experiențiali.

Wilson și Stevenson propun că experiența și plasticitatea corticală nu numai că sunt importante pentru memoria olfactivă asociativă tradițională, dar joacă, de asemenea, un rol critic și definitoriu în percepția mirosurilor și că opiniile actuale sunt insuficiente pentru a lua în considerare datele actuale și trecute.

Cartea include o amplă prezentare comparativă a structurii și funcției sistemelor olfactive, o explorare a mecanismelor de detectare a mirosurilor și a percepției olfactive și o discuție a implicațiilor teoriei autorilor. Learning to Smell va servi ca o referință importantă pentru lucrătorii din domeniul simțurilor chimice și pentru cei interesați de procesarea și percepția senzorială.