Învățarea pe calea vieții

Recenzii ale cititorilor

Memoriile lui Paul Sponheim oferă o relatare sinceră și relativă a vieții sale și a călătoriei sale teologice. Ea evidențiază temele-cheie din activitatea sa, oferind în același timp reflecții personale care rezonează cu cititorii. Accentul său pe teologia relațională și dialogul interreligios se evidențiază ca o contribuție semnificativă atât la domeniul său, cât și la căutarea dreptății în lume.

Cartea de memorii este lăudată pentru narațiunea sa sinceră și emoționantă, pentru perspectivele relatabile asupra unei cariere lungi și distinse și pentru accentul pus pe teme semnificative precum teologia relațională și dialogul interreligios. Criticii au considerat-o înduioșătoare, inspirată și captivantă din punct de vedere intelectual, reflectând angajamentul profund al lui Sponheim față de întrebări existențiale importante.

Unele critici se pot axa pe complexitatea ideilor teologice ale lui Sponheim, în special în ceea ce privește compatibilitatea diferitelor curente filosofice. Acest lucru ar putea reprezenta o provocare pentru cititorii nefamiliarizați cu astfel de subiecte.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Learning on Life's Way

Conținutul cărții:

Născut într-un grup de frați divizați din punct de vedere religios, cu o mamă credincioasă și un tată agnostic, Sponheim găsește triada credință/necredință/multe credințe centrală în relatarea poveștii despre Dumnezeu. De-a lungul jumătății sale de secol de predare și scriere, doctrina creației devine decisivă pentru Sponheim, prezentând un Dumnezeu care are o operațiune foarte mare în desfășurare în această lume.

Bazându-se pe mentori atât de diverși precum Soren Kierkegaard, Alfred North Whitehead și autoare feministe, el oferă o concepție profund relațională a înălțimii, a înălțimii pe care o caută omenirea. În propria sa familie, el vede acțiunea lui Dumnezeu în lumi atât de diverse precum muzica, știința și atletismul.

Personal, el a fost martor la lucrarea salvatoare a Creatorului în chestiuni lumești precum programele de schimbare socială din centrul orașului, un proiect de combatere a abuzurilor domestice și Alianța Națională pentru Bolnavii Psihic. Fără a compromite o etică a riscului din prezent, el încheie cu o explorare escatologică, întrebând Ce ar face viitorul, dacă ar fi adevărat? Și este adevărat?