Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Phillip Cary, „Augustine's Invention of the Inner Self”, explorează integrarea gândirii lui Augustin cu filosofia platonică, în special în ceea ce privește conceptul de sine interior. Recenzile subliniază profunzimea și claritatea acesteia, atrăgând în special persoanele care caută să înțeleagă complexitatea reflecției asupra sinelui într-un context filosofic și teologic. Cu toate acestea, unii cititori îi remarcă verbozitatea și repetițiile ocazionale, sugerând că ar putea beneficia de o expunere mai concisă.
Avantaje:⬤ Oferă informații valoroase despre gândirea lui Augustin și influența sa asupra culturii occidentale.
⬤ Stil de scriere captivant, accesibil și captivant, asemănător unui roman polițist.
⬤ Această lucrare umple o lacună semnificativă în cercetarea referitoare la relația lui Augustin cu platonismul.
⬤ Limpede și completă, în ciuda naturii sale academice.
⬤ Stimulează reflecția profundă asupra problemelor personale și filosofice.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că este verbos și repetitiv, cu o elaborare inutilă a anumitor puncte.
⬤ Concluzia este percepută ca fiind prea scurtă în comparație cu profunzimea discuției prezentate.
⬤ Lipsește o examinare aprofundată a unor subiecte nuanțate, cum ar fi opiniile lui Augustin cu privire la literatură și educație.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Augustine's Invention of the Inner Self: The Legacy of a Christian Platonist
Conținutul cărții:
În această carte, Phillip Cary susține că Augustin a inventat conceptul de sine ca spațiu interior privat - un spațiu în care se poate intra și în care se poate găsi pe Dumnezeu. Deși s-a sugerat adesea că Augustin a inaugurat într-un fel sau altul tradiția occidentală a interiorității, acesta este primul studiu care punctează ce a fost nou în filosofia interiorității a lui Augustin și o situează în cadrul unei narațiuni a dezvoltării sale intelectuale și a relației sale cu tradiția platoniciană.
Augustin inventează sinele interior, susține Cary, pentru a rezolva o anumită problemă conceptuală. Augustin este atras de întoarcerea neoplatonică spre interior, care îl localizează pe Dumnezeu în suflet, dar rămâne loial învățăturii catolice ortodoxe potrivit căreia sufletul nu este divin. El combină cele două accente îndemnându-ne să ne întoarcem "înăuntru și apoi în sus" - să intrăm în lumea interioară a sinelui înainte de a privi Lumina divină de deasupra minții umane.
Cary situează ideea de sine a lui Augustin din punct de vedere istoric atât în tradiția platoniciană, cât și în cea creștină. Conceptul de sine interior privat, arată el, este o dezvoltare în cadrul istoriei conceptului platonician de inteligibilitate sau viziune intelectuală, care stabilește un fel de înrudire între intelectul uman și lucrurile divine pe care le vede. Deși nu este singurul platonician din tradiția creștină, Augustin se remarcă prin devotamentul său față de acest concept de inteligibilitate și prin dorința sa de a-l aplica chiar și lui Dumnezeu. Acest lucru îl determină să minimalizeze doctrina conform căreia Dumnezeu este incomprehensibil, deoarece este convins că este firesc ca ochiul minții, atunci când este curățat de păcat, să îl vadă și să îl înțeleagă pe Dumnezeu.
Descriind inventarea de către Augustin a sinelui interior, cartea fascinantă a lui Cary aruncă o lumină nouă asupra vieții și gândirii lui Augustin și arată cum poziția lui Augustin s-a dezvoltat în Augustinul mai ortodox pe care îl cunoaștem din scrierile sale ulterioare.
