Titlul original:
Iran - U.S. Concerns & Policy Responses
Conținutul cărții:
Administrația Bush a urmat mai multe căi pentru a încerca să limiteze sau să pună capăt amenințării potențiale reprezentate de Iran, uneori urmărind un angajament limitat, iar alteori înclinând spre continuarea eforturilor de a schimba regimul iranian. Unii experți consideră că se prefigurează o criză potențială în ceea ce privește programul nuclear iranian, deoarece administrația Bush este sceptică în ceea ce privește succesul eforturilor depuse de mai mulți aliați europeni pentru a preveni o evadare nucleară a Iranului, deși administrația a anunțat în martie 2005 măsuri de sprijinire a acestor discuții.
Preocupările Statelor Unite au fost amplificate de victoria lui Mahmoud Ahmadinejad, un adept recunoscut al liniei dure, în alegerile prezidențiale iraniene din 24 iunie 2005. Unii susțin o acțiune militară împotriva infrastructurii nucleare iraniene, dar alții cred că o combinație de recompense și pedepse diplomatice și economice sunt singurele opțiuni viabile în problema nucleară. Sancțiunile americane în vigoare în prezent interzic sau limitează strict comerțul, ajutorul și investițiile americane în Iran și penalizează firmele străine care investesc în sectorul energetic iranian, însă sancțiunile unilaterale americane nu par să fi încetinit semnificativ până în prezent programele de arme de distrugere în masă ale Iranului.
Alte preocupări majore ale SUA includ politica Iranului în regiunea Orientului Apropiat, în special sprijinul material acordat de Iran grupurilor care folosesc violența împotriva procesului de pace din Orientul Mijlociu condus de SUA, inclusiv Hezbollah în Liban și grupurile palestiniene Hamas și Jihadul Islamic Palestinian.
Unii activiști de rang înalt ai Al-Qaida se află, de asemenea, în Iran, deși Iranul susține că aceștia sunt „în custodie” și vor fi judecați. Iranul nu a obstrucționat efortul SUA de a-l înlătura pe irakianul Saddam Hussein, un adversar de lungă durată al Teheranului, cel puțin parțial în așteptarea ca facțiunile islamice șiite pro-iraniene să ajungă la putere în Irak în perioada următoare.
Acest rezultat s-a produs ca urmare a alegerilor din 30 ianuarie 2005. Iranul sprijină, de asemenea, liderii locali pro-iranieni din Afganistan, deși acest sprijin nu pare să împiedice în mod semnificativ stabilizarea și dezvoltarea Afganistanului. Practicile Iranului în domeniul drepturilor omului și limitele stricte ale democrației au fost criticate constant de rapoartele oficiale ale SUA și ONU, în special pentru reprimarea de către Iran a disidenților politici și a minorităților religioase și etnice.
Ahmadinejad ar putea impune noi limite asupra libertăților personale, susținând în mod constant revenirea la multe dintre principiile inițiale ale revoluției islamice, așa cum au fost stabilite de răposatul ayatollah Ruhollah Khomeini. Cu toate acestea, Iranul organizează alegeri pentru anumite funcții, inclusiv pentru cea de președinte, ceea ce sugerează unor experți că ar putea exista beneficii în implicarea oficialilor iranieni. Conform acestui punct de vedere, noi sancțiuni sau acțiuni militare ar putea înăspri pozițiile Iranului, fără a diminua neapărat amenințarea potențială reprezentată de Iran.
