Iranul Safavid: Renașterea unui imperiu persan

Recenzii ale cititorilor

Recenziile cărții prezintă o perspectivă mixtă. Criticii subliniază supraîncărcarea acesteia cu informații irelevante, concentrându-se în mare parte pe alianțele matrimoniale ale clasei superioare, neglijând în același timp aspecte istorice critice precum campaniile militare și șiitismul. În plus, cartea este considerată mai potrivită pentru cei care sunt deja familiarizați cu istoria safavidă, datorită utilizării unei terminologii specifice și a lipsei de explicații fundamentale. Cu toate acestea, sunt lăudate cercetările sale aprofundate privind condițiile politice și sociale ale dinastiei Safavid, în special ca o scurtă introducere în domeniu.

Cartea oferă o cercetare pătrunzătoare asupra dinamicii politice, prosperității economice și condițiilor sociale ale dinastiei Safavid. Unii recenzenți au considerat-o o bună prezentare succintă a perioadei Safavid.

Este supraîncărcată cu detalii inutile, concentrându-se excesiv pe alianțele matrimoniale ale clasei superioare, neglijând în același timp evenimente istorice mai semnificative. Cartea presupune cunoștințe prealabile de istorie safavidă, folosind o terminologie specializată care poate deruta cititorii începători. De asemenea, sunt remarcate unele critici ferme cu privire la portretizarea de către autor a originilor și identității etnice safavide.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Safavid Iran: Rebirth of a Persian Empire

Conținutul cărții:

Dinastia Safavidă, care a domnit de la sfârșitul secolului al XV-lea până în secolul al XVIII-lea, face legătura între Iranul medieval și cel modern. Safavidii au fost martorii unor dezvoltări ample în politică, război, știință, filosofie, religie, artă și arhitectură.

Dar cum a reușit această dinastie să producă cea mai longevivă și mai glorioasă eră din perioada islamică a Iranului? Andrew Newman oferă o reevaluare completă a locului Safavidilor în istorie, în timp ce prezidau aceste evoluții extraordinare și minunata înflorire a culturii iraniene. În acest proces, el disecă povestea safavidă, de dinaintea cuceririi Tabrizului în 1501 de către șahul Ismail (1488-1524), moment în care șismul a devenit credința consacrată a regatului; până în secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, dominat de șahul Abbas (1587-1629), al cărui patronaj al artei și arhitecturii din capitala sa Isfahan a întruchipat spiritul safavid; și culminând cu domnia sultanului Husayn (reg. 1694-1722).

Pe baza unei cercetări minuțioase, Newman oferă o nouă interpretare valoroasă a ascensiunii Safavidilor și a dispariției lor în secolul al XVIII-lea. „Safavid Iran”, cu perspectivele sale noi și noile cercetări, este lucrarea definitivă în volum unic pe această temă.