Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Hysteria: Istoria tulburătoare” de Andrew Scull explorează istoria complexă a isteriei, detaliind evoluția acesteia, implicațiile societale și tratamentul persoanelor diagnosticate cu această afecțiune. Autorul examinează rădăcinile isteriei în dinamica de gen și statutul său controversat în medicina modernă, făcând din această carte o lectură care provoacă la reflecție.
Avantaje:Cartea este bine documentată și oferă o perspectivă istorică fascinantă asupra isteriei, conectând-o la teme mai largi de gen, medicină și norme societale. Cartea este accesibilă și cititorilor care nu au cunoștințe medicale, punându-le întrebări provocatoare cu privire la natura isteriei și a tratamentului acesteia. În plus, cititorii au considerat-o ușor de citit și atractivă din punct de vedere vizual ca volum compact. Mai multe recenzii au subliniat examinarea pătrunzătoare a transformării isteriei de-a lungul secolelor și a condițiilor sociale care influențează diagnosticele.
Dezavantaje:Unii cititori au remarcat faptul că cartea ar putea fi uneori prea clinică și ar putea necesita o înțelegere de bază a terminologiei medicale. Câteva critici au menționat absența unor subiecte-cheie, cum ar fi inventarea vibratoarelor legate de isterie, pe care unii le-au considerat o parte importantă a istoriei. În plus, deși cartea acoperă o istorie vastă, unii cititori au considerat că îi lipsește profunzimea în anumite domenii, cum ar fi componentele sexuale ale erei victoriene legate de isterie.
(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Hysteria: The Disturbing History
Conținutul cărții:
Secolul al XIX-lea pare să fi fost plin de femei isterice - sau cel puțin așa au fost diagnosticate. Unde sunt ele acum? Boala însăși nu mai există.
În această relatare fascinantă, Andrew Scull spune povestea isteriei - o boală care a dispărut nu prin eforturi medicale, ci prin înțelegere și schimbări culturale. Mai general, aceasta ridică problema modului în care bolile sunt încadrate și cum concepțiile despre o boală se schimbă de-a lungul istoriei. Istoria murdară a isteriei este o lectură fascinantă.
Clinicile lui Charcot prezentau pacienți „isterici” flamboaianți în ipostaze sexualizate, iar printre profesioniștii care îi vizitau se număra și Sigmund Freud. Scull discută originile ideii de isterie, dezvoltarea unei abordări neurologice de către John Sydenham și alții, isteria ca afecțiune la modă și dezvoltarea sa începând cu secolul al XVII-lea.
Unii o considerau o afecțiune specific englezească, „concomitentul natural al civilizației și rafinamentului Angliei”. Majoritatea pacienților erau femei, iar boala a fost asociată cu biologia feminină, ceea ce a dus la unele „tratamente” înfiorătoare. Charcot și Freud au fost practicieni-cheie în definirea naturii bolii.
Dar, în mod curios, boala pare să fi schimbat sexul în timpul Primului Război Mondial, când istericii de sex masculin care sufereau frecvent de șocul obuzului au fost, de asemenea, supuși unor „tratamente” brutale. Ulterior, „boala” a scăzut și a dispărut în cele din urmă, cel puțin în cercurile profesionale, deși au rămas elemente atenuate, reclasificate, de exemplu, ca tulburare de stres posttraumatic.
