Evaluare:
Cartea prezintă o explorare intrigantă a Atlantidei și Lemuriei dintr-o perspectivă teosofică, cu o multitudine de informații și conjecturi istorice detaliate. Cu toate acestea, mulți cititori își exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa graficii, în special a hărților la care se face referire pe tot parcursul cărții, iar limbajul arhaic poate fi dificil pentru unii. În ciuda opiniilor mixte privind afirmațiile autorului și profunzimea conținutului, cartea rămâne o lectură semnificativă pentru cei interesați de civilizațiile antice.
Avantaje:⬤ Oferă informații detaliate și conjecturi istorice despre Atlantida și Lemuria.
⬤ Mulți cititori au găsit cercetarea minuțioasă și provocatoare.
⬤ Perspectiva teosofică adaugă o profunzime unică subiectului.
⬤ Unii cititori apreciază perspectivele cărții asupra istoriei și evoluției umane.
⬤ Trezește interesul pentru conceptele New Age și civilizațiile pierdute.
⬤ Lipsa hărților de referință în ediția Kindle i-a dezamăgit pe mulți cititori.
⬤ Limbajul arhaic face ca textul să fie uneori greu de citit.
⬤ Sentimente mixte cu privire la interpretările și teoriile autorului, unii susținând că sunt inexacte.
⬤ Unii cititori au considerat că titlul a fost înșelător, concentrându-se mai mult pe Lemuria decât pe Atlantida.
⬤ Așteptările legate de o explorare cuprinzătoare a Atlantidei s-ar putea să nu fie satisfăcute.
(pe baza a 84 recenzii ale cititorilor)
The Story of Atlantis and The Lost Lemuria (Esprios Classics)
După dispariția Lemuriei, pe Atlantida au apărut noi rase din creaturile asemănătoare maimuțelor supraviețuitoare.
Aceasta a dus la apariția raselor atlante, începând cu „Rmoahal”, cu pielea neagră, și continuând cu „Tlavatli”, „de culoarea cuprului”, care erau închinători la strămoși, și apoi cu „Toltecii”, care aveau o tehnologie avansată, inclusiv „dirijabile”. Toltecii au fost succedați de „primii turanieni” și apoi de „semiții originari”.
Aceștia au produs ulterior alte subrase, akkadienii și mongolienii. Un grup de akkadieni a migrat în Marea Britanie acum 100.000 de ani, unde au construit Stonehenge. Grosolănia designului în contrast cu arhitectura atlanteană este explicată prin faptul că „simplitatea rudimentară a Stonehenge a fost concepută ca un protest împotriva ornamentelor extravagante și a decorării excesive a templelor existente în Atlantida, unde locuitorii continuau să se închine propriilor lor imagini”.
Scott-Elliot a mai susținut că Atlantida s-a împărțit în două insule legate între ele, una numită Daitya, iar cealaltă Ruta. În cele din urmă, a rămas doar o rămășiță din Ruta, numită Poseidonis, înainte ca și aceasta să dispară.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)