Istorii scrise de curțile și tribunalele penale internaționale: Elaborarea unui cadru istoric responsabil

Titlul original:

Histories Written by International Criminal Courts and Tribunals: Developing a Responsible History Framework

Conținutul cărții:

Această carte pledează pentru o abordare mai moderată a scrierii istoriei în arbitrajul penal internațional prin articularea elementelor unui cadru normativ de "istorie responsabilă". Întrebarea dacă instanțele și tribunalele penale internaționale (TPI) ar trebui să scrie narațiuni istorice a căpătat o relevanță reînnoită în contextul recentei orientări către istorie în dreptul penal internațional, al atenției crescânde acordate moștenirilor istorice ale tribunalelor ad hoc și al atenției minime acordate contextului istoric în prima hotărâre a Curții Penale Internaționale.

Punctul de plecare al acestei discuții este faptul că, în cazurile de atrocități în masă, procurorii și judecătorii sunt inevitabil implicați în scrierea istoriei și influențarea memoriei colective, indiferent dacă intenționează sau nu acest lucru. Prin urmare, în timp ce scrierea istoriei este o caracteristică inevitabilă a TIC, există încă în prezent o lipsă semnificativă de consens cu privire la locul adecvat al acestei funcții. De când Hannah Arendt și-a articulat doctrina legalității stricte, ca răspuns la abordarea didactică expansivă a procurorului în cazul Eichmann, dezbaterea juridică pe această temă a fost în mare parte polarizată între abordările restrictive și expansive ale scrierii istoriei în procesele privind atrocitățile în masă. Ceea ce a lipsit cu desăvârșire din această dezbatere este poziția de mijloc. Contribuția pe care această carte încearcă să o aducă este tocmai articularea unui cadru care să ocupe acest teren. Cartea se întreabă: care sunt lentilele prin care judecătorii TIC interpretează evenimentele istorice, ce fel de istorii scriu TIC? și ce fel de istorii ar trebui să producă TIC? Argumentele sale pentru o abordare mai moderată a scrierii istoriei se bazează pe trei motive distincte, dar interconectate: (1) adevăr și justiție; (2) dreptul la adevăr; și (3) epistemologie juridică.

Această carte poate fi utilă pentru diferite categorii de public. Funcționarii instanțelor și practicienii din domeniul juridic pot găsi cadrul normativ elaborat în această carte util în abordarea tensiunilor dintre obiectivele concurente ale TIC și, în special, în evaluarea valorii funcției de redactare a istoriei. Avocații, istoricii și alți profesori universitari ar putea, de asemenea, găsi interesantă analiza punctelor forte, a constrângerilor și a unghiurilor moarte ale narațiunilor istorice scrise de TIC. Această problemă este deosebit de oportună având în vedere dezbaterile actuale privind moștenirile TIC.

Aldo Zammit Borda este director al Centrului pentru accesul la justiție și incluziune din cadrul Anglia Ruskin University, Cambridge, Regatul Unit.