Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Dragostea lui Dumnezeu: Un model canonic' de John Peckham oferă o explorare aprofundată și academică a iubirii lui Dumnezeu pe baza textelor scripturale, angajându-se în diferite modele teologice. Ea oferă o examinare aprofundată a diferitelor perspective asupra iubirii divine, cu scopul de a provoca și de a rafina înțelegerea cititorilor printr-un obiectiv academic riguros.
Avantaje:⬤ Bazată pe scripturi și profund cercetată; se inspiră în mod semnificativ din textele biblice.
⬤ Oferă o explorare cuprinzătoare a iubirii divine prin intermediul mai multor modele teologice, prezentând în special modelul pre-condițional-reciproc.
⬤ Abordează idei teologice complexe într-un mod accesibil pentru cititorii serioși.
⬤ Argumente persuasive care pot influența și aprofunda înțelegerea naturii lui Dumnezeu.
⬤ Foarte recomandată teologilor, studenților și credincioșilor care caută o înțelegere mai profundă a iubirii lui Dumnezeu.
Dezavantaje:⬤ În primul rând o lucrare academică, care s-ar putea să nu fie pe placul cititorilor ocazionali sau al celor care caută o lectură ușoară, emoțională.
⬤ Conține numeroase note de subsol care pot fi copleșitoare și pot diminua fluxul de lectură.
⬤ Unii recenzenți au considerat-o pseudointelectuală și inutilă, sugerând că complică adevăruri biblice simple.
⬤ Lipsește o explorare poetică sau sinceră a iubirii, concentrându-se mai mult pe analiza filosofică și teologică.
(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Love of God: A Canonical Model
Conținutul cărții:
Câștigătorul premiului Readers' Choice
"Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..."
Noi credem aceste cuvinte, dar ce înseamnă ele cu adevărat? Dumnezeu alege să iubească sau Dumnezeu iubește în mod necesar? Este iubirea lui Dumnezeu emoțională? Iubirea lui Dumnezeu include dorința sau plăcerea? Este iubirea lui Dumnezeu condiționată? Poate Dumnezeu să primească iubire din partea ființelor umane?
Încercările de a răspunde la aceste întrebări au produs imagini puternic divizate ale relației lui Dumnezeu cu lumea. O poziție larg răspândită este cea a teismului clasic, care îl înțelege pe Dumnezeu ca fiind necesar, autosuficient, perfect, simplu, atemporal, imuabil și impasibil. În această viziune, Dumnezeu nu este afectat în niciun fel de lume, iar iubirea sa este, prin urmare, necondiționată, unilaterală și arbitrară.
În secolul al XX-lea, teologii procesuali au înlocuit teismul clasic cu o înțelegere a lui Dumnezeu ca fiind esențial legat de lume și dependent de ea. În această viziune, Dumnezeu simte în mod necesar toate sentimentele și îi iubește pe toți ceilalți, deoarece aceștia sunt incluși în sine.
În Iubirea lui Dumnezeu, John Peckham oferă o interpretare canonică cuprinzătoare a iubirii divine în dialog și, uneori, în contrast cu teismul clasic și cel procesual. Dragostea lui Dumnezeu, susține el, este liber voită, evaluativă, emoțională și reciprocă, oferită înainte, dar nu fără condiții. Conform citirii Scripturii de către Peckham, Dumnezeul care iubește lumea este atât perfect, cât și pasibil, atât autosuficient, cât și dornic de relații reciproce cu fiecare persoană, astfel încât "oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică".
