Iunie în Eden

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o culegere de poezii emoționantă care explorează cu delicatețe relația complexă dintre mamă și fiică, în contextul luptei mamei cu o boală debilitantă. Cartea echilibrează frumos umorul și emoția profundă, invitând la lecturi repetate datorită imaginilor și semnificației sale bogate.

Scriere strălucitoare și emoționantă, utilizarea eficientă a imaginilor concrete, echilibrează umorul și emoția, rezonează cu cititorii, încurajează lecturi multiple, explorează teme relatabile ale familiei și memoriei.

Nu sunt menționate contraindicații explicite, dar unii cititori ar putea găsi subiectul bolii și al nostalgiei provocator din punct de vedere emoțional.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

June in Eden

Conținutul cărții:

Uneori, June in Eden ocupă o grădină într-un peisaj sălbatic.

Alteori, ni se oferă un teren în care copacul râvnit este unul care ascunde un turn de telefonie mobilă, în care plămânii sunt comparați cu bancomatele, iar rugăciunile sunt trimise prin mesaje text. Prima culegere de poezii a lui Rosalie Ruth Moffett, June in Eden, pune sub semnul întrebării sarcina umană de a da nume într-o perioadă în care există "noi tipuri de război care continuă / să schimbe hărțile", în care micile greșeli - a preda sau a te ruga, de exemplu - sunt ușor de făcut.

Inima acestei cărți este o obsesie pentru limbaj, pentru derapajele și puterea acestuia, pentru ceea ce trebuie să facem atunci când ne confruntăm cu pierderea lui. "Ruth", spune vorbitorul nostru, este "un fel de compasiune / pe care nimeni nu o mai vrea - jumătatea supraviețuitoare / a perechii de cuvinte este nemiloasă". Există, de-a lungul acestei culegeri, un umor negru, dar care ascunde o tandrețe sau o mirare, nevoia noastră umană de a "iubi lumea / pe care am făcut-o și toate umbrele ei".

June in Eden de Rosalie Moffett ne oferă un vorbitor dezorientat și uimit de lume: atât miracolele, cât și eșecurile tehnologiei, medicinei și imaginației. Aceste poeme cu umor negru sunt opere de durere și de uimire și ne oferă un peisaj care arată, din anumite unghiuri, ca paradisul.