Jimmy Carter: Seria președinților americani: Cel de-al 39-lea președinte, 1977-1981

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare concisă a președinției lui Jimmy Carter, subliniind atât succesele, cât și eșecurile sale într-o manieră directă. Criticii apreciază concizia și stilul accesibil de scriere, dar subliniază lipsa de profunzime și de detalii cu privire la anumite aspecte ale președinției sale. Tonul variază de-a lungul cărții, unii recenzenți remarcând o critică constantă a deciziilor și stilului de management al lui Carter.

⬤ Stil de scriere concis și accesibil.
⬤ Oferă o prezentare utilă a vieții și președinției lui Jimmy Carter.
⬤ Evidențiază dedicarea lui Carter pentru drepturile omului și reforma energetică.
⬤ Lectură captivantă care poate stârni interesul pentru cercetări suplimentare despre Carter.
⬤ Evaluare echilibrată a succeselor și eșecurilor.

⬤ Lipsă de profunzime și detalii privind anumite politici și aspecte ale președinției lui Carter.
⬤ Tonul este adesea excesiv de critic, ceea ce duce la o portretizare dezechilibrată.
⬤ Unii recenzenți consideră că nu abordează suficient contextul din afara Casei Albe care a afectat președinția lui Carter.
⬤ Scurta durată poate să nu satisfacă cititorii care caută o analiză aprofundată.

(pe baza a 35 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Jimmy Carter: The American Presidents Series: The 39th President, 1977-1981

Conținutul cărții:

Politicianul nonconformist din Georgia care a ajuns în funcție pe valul de după Watergate, dar al cărui mandat a fost consumat de crize economice și internaționale

Un cultivator de arahide din Georgia, Jimmy Carter a ajuns la putere națională prin stăpânirea strategiei politicianului nonconformist. Ca imagine a "Noului Sud", cel mai puternic sprijin al lui Carter a provenit din capacitatea sa de a comunica direct cu alegătorii dezamăgiți de corupția din politică.

Dar să candidezi ca outsider a fost mai ușor decât să guvernezi ca atare, după cum arată istoricul de la Princeton Julian E. Zelizer în această analiză a președinției lui Carter. Odată ajuns la putere, Carter s-a confruntat cu dificultăți în menținerea unei coaliții politice puternice, deoarece s-a concentrat pe politici care adesea i-au antagonizat pe principalii democrați, de al căror sprijin avea nevoie cu disperare. În 1980, Carter se afla singur în Biroul Oval, confruntându-se cu o economie afectată, cu creșterea prețurilor petrolului, cu ostaticii americani din Iran și cu invazia sovietică din Afganistan.

Impopularitatea lui Carter i-a permis lui Ronald Reagan să obțină o victorie zdrobitoare, inaugurând o revoluție conservatoare. Dar în timpul carierei post-prezidențiale, Carter a apărut ca o voce importantă pentru diplomația și negocierea internațională, refăcându-și imaginea de om de stat al timpului nostru.