Job: From Lament to Penitence
Studiile recente de critică a formei realizate de Mark Boda și Rodney Werline, printre alții, au adus un interes sporit pentru forma penitențială și o recunoaștere a formei ca fiind distinctă și derivată din forma lamentației. Această evoluție a cercetării a permis studiului de față să dezvolte o nouă analiză a formei penitențiale din Iov și a interacțiunii sale cu forma lamentației.
Folosind cadrele metodologice ale criticii formelor și ale eco-antropologiei - care studiază modul în care identitatea umană se formează în relație cu lumea naturală -, Breitkopf susține că vocea personajului Iov suferă o schimbare marcată de la lamentație la penitență pe măsură ce cartea avansează. Aceasta corespunde unei schimbări în viziunea asupra lumii a personajului, evidențiată în limbajul cărții cu privire la ordinea naturală.
Limbajul și imaginile negative despre natură sunt abundente în Iov, de exemplu atunci când Iov, în capitolul 3, blestemă existența (în special nașterea și viața) și invocă Leviatanul. În acest fel, Iov își dezvăluie concepția sa despre umanitate ca dominantă asupra lumii naturale. Însă pe măsură ce cartea lui Iov se apropie de sfârșit, discursurile divine, în care animalele sălbatice și Leviatanul sunt descrise ca fiind înfloritoare și libere de controlul uman, subminează limbajul negativ al lui Iov.
În mod fundamental, Breitkopf susține că limbajul lui Iov, cum ar fi cel din capitolul 3, este contestat de discursurile divine. Ultimele cuvinte de răspuns ale lui Iov, în special în 42. 6, exprimate într-un limbaj penitențial, semnalează o reconsiderare a identității sale umane ca simplu "praf și cenușă" în cadrul lumii naturale și reprezintă o schimbare izbitoare față de perspectiva sa inițială.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)