Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Playing POTUS” de Peter Funt este o explorare captivantă a rolului imitațiilor comice ale președinților SUA și a impactului lor asupra percepției publice a acestor lideri. Cartea combină cunoștințele istorice cu umorul, oferind o relatare bine documentată a modului în care divertismentul și satira au modelat opiniile despre președinție de la JFK la Biden.
Avantaje:⬤ Foarte amuzant și informativ
⬤ bine documentat
⬤ îmbină istoria cu umorul
⬤ prezintă o gamă largă de imitatori prezidențiali
⬤ oferă perspective istorice unice
⬤ prezintă o perspectivă nouă asupra subiectelor
⬤ include imagini și interviuri interesante.
Dezavantaje:Unii cititori s-ar putea aștepta la o abordare pur umoristică, dar cartea are o componentă analitică mai serioasă; câțiva ar putea considera că amploarea acoperirii este copleșitoare dacă preferă să se concentreze pe imitatorii mai contemporani.
(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Playing POTUS
Conținutul cărții:
Peter Funt aruncă o privire amuzantă și profundă asupra modului în care impresiile comice ale președinților SUA au evoluat de la Kennedy la Biden - și asupra impactului lor asupra politicii din viața reală.
Începând cu albumul discografic al lui Vaughn Meader „The First Family” din 1962, genul s-a dezvoltat de-a lungul unei duzini de administrații. De la portretul lui Meader al lui JFK ca lider degajat care își prețuia lebăda rub-uh, până la portretul lui Alec Baldwin al lui Donald Trump ca bufon portocaliu, americanii par uneori mai familiarizați cu versiunile de pe ecran ale șefilor executivi decât cu politicienii înșiși.
Cu Joe Biden, imitatorii au fost provocați de o națiune divizată cu un simț al umorului fragil. Playing POTUS leagă punctele între cei aflați la putere și cei care vorbesc shtick la putere, descoperind detalii intrigante despre imitațiile prezidențiale. Cele peste 50 de interviuri includ informații de la Dana Carvey, Al Franken, Darrell Hammond, Jay Pharoah, Rich Little, Harry Shearer, împreună cu scenariști și producători de comedie.
La lansarea albumului de referință al lui Meader, antropologul Margaret Mead a observat: „Această bătaie de joc la adresa oamenilor cu autoritate este foarte sănătoasă. Este diferența dintre democrație și tiranie”.
