John A.: Omul care ne-a făcut: Viața și epoca lui John A. MacDonald, volumul unu: 1815-1867

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o biografie cuprinzătoare și captivantă a lui Sir John A. Macdonald, primul prim-ministru al Canadei, detaliindu-i viața, cariera politică și contribuțiile la Confederația canadiană. Cititorii apreciază perspectivele asupra istoriei Canadei și caracterul complex al lui Macdonald, în timp ce unii au găsit părți ale textului plictisitoare.

⬤ Bine documentat și informativ
⬤ aduce un context istoric vieții lui Macdonald
⬤ îl prezintă ca pe o figură complexă și relatabilă
⬤ subliniază importanța istoriei Canadei și a Confederației. Atrage atenția pasionaților de istorie și oferă o față umană a unui personaj esențial în politica canadiană.

Unii cititori consideră că stilul de scriere seamănă cu cel al unui documentar, iar anumite părți ale textului pot părea aride sau greu de parcurs. Criticii remarcă o lipsă de perspective franco-canadiene, ceea ce face ca cartea să pară oarecum unilaterală.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

John A.: The Man Who Made Us: The Life and Times of John A. MacDonald, Volume One: 1815-1867

Conținutul cărții:

Prima biografie completă a primului prim-ministru al Canadei din ultima jumătate de secol, realizată de unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori politici de la noi.

Primul volum al biografiei definitive a lui John A. Macdonald, scrisă de Richard Gwyn, urmărește viața acestuia, de la nașterea sa în Scoția, în 1815, la emigrarea sa împreună cu familia la Kingston, Ontario, la zilele sale de tânăr avocat în plină ascensiune, la prima sa căsătorie marcată de tragedii, la nașterea ambițiilor sale politice, la angajamentul său față de provocarea aproape imposibilă de a realiza Confederația, până la prezidarea, împreună cu cea de-a doua soție, Agnes, a primei Zile a Canadei din noul Dominion, în 1867.

Plin de culoare, intens uman și cu o măsură deplină a fragilităților umane, Macdonald a fost, fără îndoială, cel mai important prim-ministru al Canadei. Acest volum descrie modul în care Macdonald a dezvoltat primul partid politic național adevărat al Canadei, cuprinzând francezi și englezi și ocupând centrul spectrului politic. Pentru a perpetua acest partid, Macdonald a recurs în mod sistematic la clientelism pentru a recruta talente și pentru a-și lega susținătorii, un sistem politic care continuă până în prezent.

Gwyn consideră că Macdonald, deși opera pe o scenă restrânsă, poseda abilități politice de manipulare și înșelăciune, precum și o înțelegere extraordinară a naturii umane, de același calibru ca și marii din vremea sa, precum Disraeli și Lincoln. Confederația este piesa centrală aici, iar comentariul lui Gywn cu privire la rolul central al lui Macdonald este original și provocator. Dar cea mai izbitoare analiză a sa este că cea mai mare realizare a canadienilor din secolul al XIX-lea nu a fost Confederația, ci mai degrabă decizia de a nu deveni americani. Macdonald a văzut Confederația ca pe un mijloc pentru atingerea unui scop, scopul său fiind acela de a servi drept o demonstrație puternică și clară a existenței unei voințe naționale de a supraviețui. Cele două amenințări cu care Macdonald trebuia să se confrunte erau anexarea de către Statele Unite, poate prin forță, poate prin osmoză, și, în egală măsură, faptul că Marea Britanie ar putea lăsa ca această anexare să aibă loc pentru a evita un conflict cu noua și imbatabila putere a continentului.

Gwyn îl descrie pe Macdonald drept "primul antiamerican al Canadei". Iar în pagini pline de anecdote, perspicacitate, detalii și originalitate, el a creat un portret de neșters al "omului de neînlocuit", omul care ne-a făcut.

"Macdonald nu atât crease o națiune, cât o manipulase, o sedusese, o conlucrase și o forțase să existe împotriva voinței majorității propriilor cetățeni. Acum că Confederația era gata, Macdonald trebuia să o ia de la capăt: după ce a creat o națiune-copil, el trebuia să o cultive prin adolescență până la maturitate. Cum a făcut acest lucru este, totuși, o altă poveste.".

"Nu a făcut niciodată nici cea mai mică încercare de a-și ascunde "viciul", spre deosebire, să zicem, de contemporanul său, William Gladstone, cu ieșirile sale prin Londra pentru a salva prostituate, sau de Mackenzie King cu privirea sa în globul de cristal. Nu numai că Macdonald nu se rușina deloc de comportamentul său, dar de multe ori chiar atrăgea atenția asupra acestuia, cum ar fi faimosul său răspuns la un scandalagiu care l-a acuzat că era beat la o întâlnire publică: "Da, dar oamenii l-ar prefera pe John A. beat în locul lui George Brown treaz". Nu a existat nicio ipocrizie în machiajul lui Macdonald, nici vreo teamă.

-- de la John A. Macdonald