John Constable: la verit di uno specchio

Conținutul cărții:

„În picturile vechii școli, copacii au stil; sunt eleganți, dar lipsiți de adevăr. Constable, dimpotrivă, are adevărul unei oglinzi; dar aș dori ca oglinda să fie plasată în fața unui peisaj splendid, cum ar fi gura văii Grande-Chartreuse, lângă Grenoble, și nu în fața unei căruțe de fân care se plimbă printr-un canal cu apă stagnantă”.

Astfel a comentat Sthendal arta lui Constable pentru Journal de Paris din 24 octombrie 1824.

Poate că dorința pe care a exprimat-o în aceste cuvinte nu a fost sinceră sau, mai degrabă, a fost o prefăcătorie, deoarece în Constable trebuia cu siguranță să recunoască acel talent artistic care știe cum să facă sublim tot ceea ce este reprezentat, fără ca de fapt să fie nevoie să fie așa.

La urma urmei, acesta a fost unul dintre fundamentele esteticii pe care chiar Aristotel îl stabilise, afirmând că nu subiectul reprezentat este important, ci priceperea artistului care l-a reprezentat, ceea ce face din lucrare o operă de artă.

Și acesta a fost exact cazul lui Constable, un pictor al lucrurilor simple, absolut genial în a le face intense și unice, un peisagist unic. În pensula lui sufla vântul, strălucea soarele, imensa vitalitate a naturii era transpusă în culoare.