Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Joyce, Chaos, and Complexity
Thomas Rice susține în mod convingător că opera lui James Joyce rezistă abordărilor postmoderniste ale ambiguității: Joyce nu și-a abandonat niciodată convingerea că realitatea există, indiferent de capacitatea umană de a o reprezenta. Plasându-l pe Joyce în contextul său cultural, Rice urmărește mai întâi influența geometriei euclidiene și neeuclidiene asupra Dubliners și A Portrait of the Artist as a Young Man.
El demonstrează apoi că, atunci când inovațiile ulterioare în știință au transformat viziuni întregi asupra lumii, Joyce a recunoscut că modurile literare convenționale de reprezentare oferă doar construcții arbitrare ale acestei realități. Joyce a reacționat în Ulise experimentând cu perspectiva, încorporând designul și afirmând existența realității.
Rice susține că Ulysses prefigurează tensiunile multiple ale teoriei haosului; de asemenea, teoria haosului poate servi drept model pentru înțelegerea lui Ulysses. În Finnegans Wake, Joyce își desăvârșește viziunea și anticipează teoriile științei complexității printr-o aproximare dinamică a realității.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)