Jungle Fever: Explorarea nebuniei și a medicinei în narațiunile tropicale din secolul al XX-lea

Titlul original:

Jungle Fever: Exploring Madness and Medicine in Twentieth-Century Tropical Narratives

Conținutul cărții:

Sinistra "junglă" - acel loc indefinit și amorf în care civilizația nu are nici un punct de sprijin, iar supraviețuirea este întotdeauna pusă sub semnul întrebării - este decorul terifiant pentru nenumărate opere ale imaginației. Filme precum Apocalypse Now, emisiuni de televiziune precum Lost și, bineînțeles, povestiri precum Heart of Darkness, toate urmăresc întrebarea esențială de ce lumea necunoscută îi îngrozește pe aventurieri și pe spectatori deopotrivă. În Jungle Fever, Charlotte Rogers se adâncește în cinci cărți care au definit pentru prima dată jungla ca un loc violent și înnebunitor. Cititorul îi găsește pe exploratorii urbani aventurându-se în sălbăticie, întâlnind și trăind printre locuitorii "nativi" și, în cele din urmă, pierzându-și mințile.

Operele canonice ale unor autori precum Joseph Conrad, Andre Malraux, Jose Eustasio Rivera și alții prezintă junglele și zonele sălbatice ca fiind fundamental corupătoare și periculoase. Rogers explorează modul în care metodele folosite de acești autori pentru a comunica bolile fizice și psihologice care le afectează personajele au evoluat simbiotic cu medicina modernă. În timp ce sălbăticia îi provoacă pe călătorii europeni ai lui Conrad și Malraux să își pună la îndoială civilitatea și stabilitatea mentală, autorii latino-americani precum Alejo Carpentier transformă cu abilitate teoriile pseudoștiințifice în cel mai mare atu al lor, personajele lor transformând nebunia într-o scânteie creatoare esențială.

În cele din urmă, Jungle Fever sugerează că cea mai mare groază a junglei sunt regiunile necunoscute ale propriei minți a personajului.