Jurisdicția directă: Perspective asiatice

Titlul original:

Direct Jurisdiction: Asian Perspectives

Conținutul cărții:

Al doilea volum tematic din seria Studii de drept internațional privat - Asia analizează competența directă, adică situațiile în care instanțele din 15 state asiatice cheie (China continentală, Hong Kong, Taiwan, Japonia, Coreea de Sud, Malaysia, Singapore, Thailanda, Vietnam, Cambodgia, Myanmar, Filipine, Indonezia, Sri Lanka și India) sunt pregătite să judece o cauză care implică elemente transfrontaliere. De exemplu, în cazul în care părțile își au reședința obișnuită în străinătate, iar litigiul are doar o legătură parțială, redusă sau inexistentă cu un stat asiatic, instanțele din acel stat vor accepta competența și vor judeca cauza și (dacă da) în ce condiții? Mai precis, capitolele cărții analizează circumstanțele în care diferite state asiatice își asumă sau își declină competența nu numai în materie comercială, ci și în alte tipuri de acțiuni (cum ar fi litigiile familiale, de consum și de muncă).

Introducerea definește terminologia și identifică similitudini în abordările privind competența directă adoptate de cele 15 state asiatice în litigiile civile și comerciale. Pornind de la aceste aspecte, concluzia evaluează dacă ar trebui să existe o convenție multilaterală sau un instrument juridic neobligatoriu care să articuleze principiile de competență directă pentru Asia. Concluzia discută, de asemenea, posibilele traiectorii pe care statele asiatice le-ar putea urma în ceea ce privește jurisdicția directă în lumina pandemiei COVID-19 și a tensiunilor politice care afectează în prezent lumea.

Cartea sugerează că adoptarea unor norme adecvate de competență directă necesită ca un stat asiatic să găsească un echilibru delicat între asigurarea certitudinii și protejarea resortisanților săi. În esență, competența directă implică considerații politice uneori dificile și nu constă doar în întocmirea unor liste de motive de competență și de excepții de la acestea.