Jurnale 1907-1914: Tinerețe prodigioasă

Recenzii ale cititorilor

Recenzile laudă cartea pentru că oferă o perspectivă profundă asupra vieții, muzicii și dezvoltării personale a lui Prokofiev, subliniind în același timp calitatea producției sale. Cititorii o găsesc plăcută și o recomandă celor care apreciază muzica lui Prokofiev și procesul creativ. Unii își exprimă dorința pentru mai multe traduceri ale scrierilor sale în limba engleză.

Oferă o perspectivă excelentă asupra muzicii lui Prokofiev, a zilelor de student, a dezvoltării personale și a Conservatorului din Sankt Petersburg. Jurnalele sunt captivante, frumos realizate și oferă o înțelegere profundă a caracterului și experiențelor compozitorului. Cititorii consideră că experiența lecturii este distractivă și relaxantă.

Recenzile nu au evidențiat aspecte negative semnificative; totuși, un recenzent a menționat că nu a terminat încă cartea, sugerând că experiența poate varia pe măsură ce progresează.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Diaries 1907-1914: Prodigious Youth

Conținutul cărții:

Serghei Prokofiev, un jurnalist compulsiv și un scriitor talentat și idiosincratic, avea o curiozitate incorigibil de sardonică față de persoane și evenimente. Când a părăsit Rusia după Revoluția din 1917, jurnalele sale au fost recuperate din apartamentul familiei din Petrograd și ulterior ascunse, cu riscuri personale considerabile, de către compozitorul Nikolai Myaskovsky.

Prokofiev însuși le-a scos clandestin din țară după prima sa întoarcere în Uniunea Sovietică în 1927. Ultimele jurnale, scrise în Occident, au fost aduse înapoi prin decret legal după moartea compozitorului în 1953, pentru a fi păstrate într-o secțiune inaccesibilă a Arhivelor de Stat Sovietice. În cele din urmă, fiul lui Prokofiev, Sviatoslav, a fost autorizat să transcrie conținutul voluminos.

Când el și fiul său Serghei au emigrat în cele din urmă la Paris, au întreprins gigantica sarcină de a reproduce manuscrisul parțial codificat într-o formă inteligibilă.

Jurnale, 1907-1914, primul din cele trei volume care se extind până în 1933, acoperă anii petrecuți de Prokofiev la Conservatorul din Sankt Petersburg. În același timp atașat și exasperat de tradiția exemplificată de compozitori precum Rimski-Korsakov, Glazunov și Tcherepnin, tânărul geniu nerușinat savurează puterea talentului său de a irita, de a provoca și, în cele din urmă, de a depăși sistemul.

Într-o proză sinceră și plină de viață, el consemnează preocupările mult prea normale ale unui tânăr care își croiește drum în strălucitoarele cercuri sociale și artistice ale capitalei ruse de dinainte de război. Aproape toți artiștii și muzicienii de seamă apar în aceste pagini, în vignetă pătrunzătoare și nu întotdeauna măgulitoare. Totuși, subiectul principal al lui Prokofiev este muzica, crearea și interpretarea ei.

El își dezvăluie propriile principii estetice în curs de dezvoltare prin evaluarea lucrărilor altora, chiar în timp ce compune capodopere timpurii precum Concertele pentru pian I și II, Rățușca cea urâtă, Concertul pentru vioară I și Simfonia clasică. Un portret inepuizabil de bogat al unei culturi artistice vibrante aflată în pragul războiului și al revoluției, Jurnalele lui Prokofiev sunt atât o iluminare dramatică a creativității unui mare compozitor, cât și o contribuție indispensabilă la înțelegerea modernismului muzical. Ele constituie o referință esențială și amuzantă pentru toți iubitorii muzicii lui Prokofiev.