Kapo

Recenzii ale cititorilor

Cartea se adâncește în viața chinuitoare a unui evreu care devine kapo în lagărele de concentrare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, explorând teme legate de identitate, supraviețuire și decădere morală. Prin flashback-uri și dialog interior, cartea dezvăluie luptele sale cu conștiința și amintirile obsedante ale acțiunilor sale, subliniind în același timp contextul istoric mai larg al suferinței evreilor din Serbia.

Cartea este un studiu psihologic puternic care prezintă un mesaj profund uman despre complexitatea supraviețuirii și a moralității în situații extreme. Este captivantă și îndeamnă la o reflecție profundă cu privire la forța și slăbiciunea personală sub constrângere. Subiectul este semnificativ, abordând tratamentul evreilor din Serbia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și oferă o perspectivă esențială asupra Holocaustului.

Traducerea a fost criticată pentru că este întreruptă și afectează fluxul narativ. Structura cărții, axată în mare parte pe flashback-uri și dialoguri interne, poate face dificilă urmărirea acesteia, unii cititori găsind dificilă diferențierea între trecut și prezent. În plus, reprezentările grafice ale brutalității și temele grele o fac o lectură dificilă.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Un roman devastator despre atrocitățile celui de-al Doilea Război Mondial și despre lucrurile de nedescris pe care le-au făcut oamenii pentru a supraviețui, scris de una dintre marile voci literare ale Iugoslaviei.

Lamian este un supraviețuitor, dar un supraviețuitor de un tip foarte special. El a fost un Kapo, un prizonier care a servit ca paznic de lagăr pentru a se salva. Dar s-a salvat Lamian?

Războiul a luat sfârșit, el își reia viața în orașul bosniac Banja Luka, lucrează într-un birou de topografie, închiriază o cameră, mănâncă cât de mulți cartofi fierbinți dorește, fără să se obosească să-i săreze - cantitatea este cea care contează. Dacă ar putea să nu se mai uite peste umăr și să nu mai tresară pe stradă de teamă că vreun străin va face un pas înainte, îi va da o palmă peste față și îi va spune cu voce tare: "Uite unul".

Dacă ar putea să nu-și mai facă griji pentru Helena Lifka, care s-a dovedit a fi iugoslavă și evreică; una dintre femeile pe care le-a făcut să intre goale în magazia de scule unde a ascuns aurul și să stea în poala lui în schimbul pâinii și untului și a puțin lapte cald. Ea ar putea să apară oricând, acum o femeie în vârstă, și să arate cu degetul acuzator.

În acest roman magistral, Aleksandar Tisma arată pas cu pas cum frica poate transforma o ființă umană obișnuită într-un monstru.