Karen Kilimnik: Fotografii

Titlul original:

Karen Kilimnik: Photographs

Conținutul cărții:

Karen Kilimnik face fotografii cu același gest cu care pictează: un simț infailibil al abundenței frumuseții de suprafață strălucitoare, sub care se ascund umbrele unor lucruri monstruoase, nevăzute și nespuse. Fotografiază cu un ochi perspicace, informat.

Adoră kitsch-ul, dar știe cât de fals este și cât de mult această falsitate îl face irezistibil. Este un suflet bătrân și înțelept, dar este absolut hotărâtă să păstreze inocența și vulnerabilitatea unei minți tinere și neliniștite. Kilimnik fotografiază ceea ce iubește necondiționat, iar această iubire este eclectică și profund întunecat romantică.

Fotografiază idiluri ad nauseam: dealurile Cotswolds din sudul Angliei centrale, atât de înverzite încât par aproape ireale; o bicicletă de damă, străzi mărginite de gard viu, oi la umbra unui copac, vaci în ceața dimineții, o veveriță care pare să ciugulească o floare, rațe așezate pe malul unui pârâu. Kilimnik privește realitatea profană prin ochii larg deschiși fără milă ai obiectivului aparatului său foto, transformând-o în fotografiile sale într-o scenă pentru figurațiile și aranjamentele sale de basm fabulos de onirice / de coșmar.

Atunci când realitatea nu este suficientă, ea o înfrumusețează, împodobind copacii din grădină, de exemplu, cu ornamente de Crăciun din sticlă sau cu lumini de basm. În opera fotografică a lui Kilimnik se regăsesc câteva motive pe care le cunoaștem din pictura sa.

Iar cele două se întâlnesc în obsesia ei de a fotografia la nesfârșit detalii din propriile picturi, cum ar fi zidurile magnifice ale palatului pe care le-a pictat, ca și cum ne-ar implora să fim de acord că ficțiunile ei pictate nu sunt mai puțin reale decât așa-zisa realitate.