În anii 1960, scriitorul Italo Calvino și-a intensificat eforturile estetice de a „schița harta închisorii labirintice în care se mișcă omul secolului XX”. Scopul său a fost acela de a-și folosi poetica pentru a desluși dispozițiile biopolitice ale lumii.
Povestea La giornata d'uno Scrutatore reprezintă pragul epistemologic la care Calvino subliniază rezistența celor vii. Pe baza acestui nou concept de viață, el a dezvoltat o multitudine de proceduri poetice pentru a procesa estetic vitalitatea lumii complexe, deschizând astfel discursuri etice.
Prin abordarea sa bio-poetică, Calvino propune un nou model literar care oferă multiple posibilități pentru discursurile actuale. Concentrându-se pe categoria poetică a „viuului” și pe conceptul foucauldian de „bioputere”, acest volum reevaluează opera lui Calvino și rolul său de „cartograf al dispozitivelor”.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)