Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
'"Se poate experimenta diaspora / în corp? „ Poemele lui Qudsia Akhtar sunt pline de pierderi feminine, un fel de tăcere care se construiește încet în interiorul generațiilor de femei migrante. Prin partiție, naționalism, rasism, sex și datorie filială, aceste poeme ne întreabă cui aparținem dacă nu propriei noastre persoane? O patrie își cheamă fiicele; o țară adoptivă cere să îi audă vocea.
Limbajul lui Akhtar este bogat și exact, se teme de sentimente, se întoarce pe călcâie spre o cale cu totul proprie. - Sandeep Parmar 'Emoționanta colecție de debut Khamoshi (Tăcere) a lui Qudsia Akhtar urmărește complexitatea vieții de scriitor britanic-pakistanez cu mare curaj, integritate și perspicacitate.
Viziunea lui Akhtar ia în considerare perspectivele istorice mai largi ale traumei partiției și experiențele rasismului și sexismului, concentrându-se în același timp asupra tensiunilor întrupate ale unui sine care nu este niciodată pe deplin împăcat cu sine însuși: „Aud / vocea mea numindu-mă / sinele meu / impostor. ' În dialog cu poemul filosofic al lui Muhammed Iqbal, Secretele sinelui, Akhtar se întreabă fără menajamente: „Pot fi de aici dacă rădăcinile mele / se află în altă parte? ', 'ce vrea britanicul-pakistanez? ' 'poate Herstory / fi rescrisă? ', creând o poezie articulată cu precizie, plină de imagini vii și gândire pasională.
Dacă Akhtar nu se ferește de provocările pe care le prezintă („haosul identității colective”), aceasta este totuși o carte extrem de optimistă, în care poartă „steagul / speranței”, aducând totodată un omagiu „tuturor / vocilor / din mine. ' Aceasta este o lucrare adeptă și provocatoare, care o consacră pe Akhtar drept o nouă voce importantă pentru generația sa.
- Scott Thurston
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)