Khatyn

Conținutul cărții:

Este un loc liniștit, cu iarbă verde luxuriantă care acoperă locația fostului sat bielorus. Un sat care a fost ars din temelii împreună cu locuitorii săi în 1943. Oricine este familiarizat cu acest mic colț al Europei de Est este înghețat până la os de evenimentele care au avut loc acolo, iar numele satului Khatyn a ajuns acum să întruchipeze o tragedie națională îngrozitoare. Dar tragedia nu este singurul lucru pe care îl întruchipează acest nume, deoarece le amintește oamenilor și de curajul extraordinar al celor care au luptat pentru viața și libertatea țării lor.

Povestea acestui sat și evenimentele care au înconjurat anihilarea sa sunt în centrul romanului Khatyn al lui Ales Adamovici, care a fost scris pe baza documentelor istorice. Autorul, el însuși un veteran și partizan al celui de-al Doilea Război Mondial, descrie realitatea rezistenței partizanilor la fascism în Belarus.

Personajul principal este un bărbat pe nume Florian, care, în amintirile sale, revine la evenimente petrecute cu aproximativ treizeci de ani în urmă, când, adolescent fiind, s-a alăturat unei unități de partizani și a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Glasha. El este martor la modul în care sătenii din Khatyn sunt arși de vii ca represalii pentru sprijinirea mișcării partizane. Cruzimea monstruoasă a escadronului morții și a comandanților săi s-a manifestat în actul de pedepsire a întregii comunități pentru faptele celor care i-au ajutat pe partizani. Satul, compus în majoritate din bătrâni și mame cu copii, a fost închis într-un hambar. După ce a fost acoperit cu fân uscat, hambarul a fost incendiat cu familiile din interior.

Peste o jumătate de secol mai târziu, povestea lui Adamovici despre curajul oamenilor obișnuiți nu și-a pierdut actualitatea. Astăzi, lumea este încă marcată de crime de război comise împotriva comunităților de non-combatanți. Khatyn este o mărturie a unui eveniment care nu trebuie să fie uitat și a unei realități care nu trebuie să se repete.