Kin: Cum am ajuns să ne cunoaștem rudele microbiene

Recenzii ale cititorilor

Cartea abordează evoluția clasificării biologice și relațiile dintre organisme, încorporând metodele moderne de biologie moleculară. Scrisă de microbiologul John L. Ingraham, cartea este prezentată într-un stil informal, cu elemente autobiografice, făcând conceptele științifice complexe accesibile atât cititorilor generali, cât și specialiștilor. Ea subliniază importanța înțelegerii microbiomului și a implicațiilor sale pentru sănătate și ecologie.

⬤ Stilul de scriere informal și captivant
⬤ accesibil atât cititorilor generali, cât și specialiștilor
⬤ oferă informații de bază relevante
⬤ încurajează explorarea științifică
⬤ include anecdote personale care conectează cititorii la știință
⬤ abordează subiecte semnificative precum microbiomul.

Unii cititori pot considera că îi lipsește profunzimea în anumite domenii din cauza perspectivei de outsider a autorului în cercetarea evoluționistă.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Kin: How We Came to Know Our Microbe Relatives

Conținutul cărții:

Încă de la Darwin, oamenii au speculat cu privire la relațiile evolutive dintre specii diferite, inclusiv legăturile noastre cu diversele forme de viață cunoscute sub numele de microbi. În anii 1970, biologii au descoperit o modalitate de a stabili aceste înrudiri. Această nouă eră de explorare a început cu descoperirea lui Linus Pauling că fiecare proteină din fiecare celulă conține un rezervor imens de istorie evolutivă. Descoperirea sa a deschis o cale de cercetare care a schimbat modul în care biologii și alții gândesc despre lumea vie. În Kin, John L. Ingraham spune povestea acestor descoperiri remarcabile. Istoria sa originală și accesibilă explică modul în care am ajuns să înțelegem moștenirea noastră microbică și înrudirea tuturor organismelor de pe Pământ.

Printre cele mai revoluționare realizări științifice s-a numărat descoperirea lui Carl Woese că un grup mare de organisme grupate anterior împreună cu bacteriile erau de fapt o formă de viață total distinctă, numită acum archaea. Dar cea mai mare realizare a fost construirea Arborelui Vieții - un proiect evoluționist la care Darwin a visat cu peste un secol în urmă. Astăzi, știm că cele trei tulpini principale ale Arborelui sunt dominate de microbi. Nonmicrobii - plantele și animalele, inclusiv oamenii - constituie doar o mică ramură superioară a unei tulpini.

Cunoașterea structurii arborelui a oferit biologilor capacitatea de a caracteriza gama complexă de populații microbiene care trăiesc în noi și pe noi și de a investiga modul în care acestea contribuie la sănătate și boală. De asemenea, aceste cunoștințe ne apropie de un răspuns la întrebarea tentantă cum a început Arborele Vieții, cu peste 3. 5 miliarde de ani în urmă.