La 25 de ani după Beijing, statutul femeii în Iran

Titlul original:

25 Years After Beijing, the Status of Women in Iran

Conținutul cărții:

În timp ce lumea încearcă să atingă paritatea de gen până în 2030, regimul mullahilor iranieni se îndreaptă în direcția opusă. "25 de ani după Beijing, statutul femeilor în Iran" este un raport compilat și pregătit de Comitetul pentru femei al Consiliului Național al Rezistenței din Iran.

Este esențial să se înțeleagă că răspunsul la întrebările privind îmbunătățirea statutului femeilor în Iran și măsurile adoptate de guvern în acest sens, astfel cum sunt cuprinse în Ghidul ONG-urilor pentru rapoartele naționale paralele al CSW al ONU, sunt absolut irelevante și nu se aplică așa-numitei Republici Islamice a Iranului. Răspunsul la majoritatea întrebărilor ar fi trebuit să fie un simplu NU sau NIMENI.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că regimul iranian nu este transparent în publicarea cifrelor și statisticilor. Nu există un sistem eficient de colectare a statisticilor în Iran. Oficialii vorbesc de obicei despre procente și nu despre cifre reale. Când și dacă o fac, ei prezintă cifre diferite cu privire la aceeași problemă. Uneori, aceiași funcționari prezintă cifre contradictorii. Ocazional, statisticile colectate au fost publicate zece ani mai târziu.

Regimul clerical care guvernează Iranul este în mod inerent un regim misogin, lipsit de cea mai mică intenție de a elimina discriminarea împotriva femeilor. Regimul se opune Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite pentru simplul motiv că acestea urmăresc să promoveze egalitatea de gen.

Ca urmare a acestei viziuni, discriminarea împotriva femeilor este înrădăcinată în lege și construită în structura guvernului și a societății.

Faptul că Iranul se află în grupul inferior al indicelui decalajului de gen al Forumului Economic Mondial se datorează legilor și restricțiilor structurale impuse femeilor iraniene.

CEDAW, BPfA, mergând în direcția opusă

Regimul a refuzat să pună în aplicare Platforma de acțiune de la Beijing sau să adere la CEDAW. De ce?

Deoarece articolele subliniate în Platforma de acțiune de la Beijing (BPfA) și în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) contrastează puternic cu principiile și obiectivele fundamentale urmărite de regimul iranian, precum și cu Constituția regimului clerical, Codul civil, Codul penal islamic și alte legi și legislații.

Toate propunerile de reformare a acestor legi discriminatorii fie au eșuat complet (cum a fost cazul proiectului de lege privind creșterea vârstei de căsătorie), fie au fost revizuite drastic, pierzându-și scopul inițial (cum a fost cazul proiectului de lege propus inițial pentru a proteja femeile împotriva violenței).

Regimul iranian nu a înregistrat nicio realizare în ceea ce privește punerea în aplicare a BPfA, a CEDAW și a ODD, ci, mai degrabă, a evoluat în direcția opusă, lipsind femeile iraniene de mai multe dintre drepturile lor fundamentale și creând mai multe restricții pentru acestea.

Unul dintre cele mai evidente exemple este utilizarea sporită a violenței de către forțele de securitate în ultimii doi ani în cazul femeilor care se opun obligativității hijabului (vălului) încă din iulie 2020.

Aceasta este cea mai comună formă de violență împotriva femeilor în Iran, care este "sponsorizată de stat".

Accent pe echitate în loc de egalitate

Oficialii regimului au insistat întotdeauna asupra cuvântului "echitate" în loc de "egalitate" în toate conferințele și forumurile ONU, inclusiv în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile de la Beijing din 1995.

Conform legislației iraniene, femeile sunt considerate pe jumătate oameni. Mărturiile, banii de sânge și moștenirile femeilor sunt întotdeauna jumătate din cele ale bărbaților. Femeile sunt discriminate atunci când ocupă o funcție de conducere, cum ar fi cea de președinte, sau o funcție de decizie, cum ar fi cea de judecător. În consecință, femeile sunt discriminate în toate domeniile dreptului și justiției.

Acesta este motivul pentru care regimul refuză să folosească termenii "egalitate" și "egalitate de gen", ci folosește mai degrabă cuvântul "echitate".